atunci când pofta de vin se întoarce

[petrut dan]

am sperat să nu îmi intri în minte

nu am loc pentru tine și păsările care străbat oceanul

de parcă sinapsele nu ar însemna

mare lucru

mi-am spus

iubirea să fie în toate

 

în ciuda faptului că îți dădeai întâlnire cu fiecare copac

pe care

cineva scrijelise cu briceagul cumpărat în excursia

de anul trecut

te ador și nu vreau

să mori ucisă de dragostea de viață

 

niciodată

 

nu am auzit strigătul îngerului

de pe banda cu viteza mai mare

simțeam energia ce învăluia locul unde

prietenii aprindeau lumânări

dorindu-mi cele mai bune lucruri

de care erau mai puțin convinși decât tinerii care se rugau

alături de cei veniți să filmeze

 

aveam senzația că nimic nu se sfârșește

fără motiv

trăiam cu impresia că iubirea noastră s-a mai întâmplat

dar într-un alb-negru

egoist

cum îi stă bine morții să dea impresia că îi pasă

 

de poveștile în care nimeni nu se îmbolnăvește și lumea

rămâne

până la sfârșit

precum nevoia de dragoste nevoia de timp

când

pofta de vin se întoarce și iubirea nu iartă nimic

 

[petrut dan]

Monica, îți mulțumesc, am citit cu interes și plăcere, mă bucură prezența ta și faptul că-ți exprimi liber ideile cu drag!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

"Viața e ca o piesă de teatru, nu contează cât durează, ci cum se desfășoară."  Seneca

[Mihai Katin]

aveam senzația că nimic nu se sfârșește

fără motiv

trăiam cu impresia că iubirea noastră s-a mai întâmplat

dar într-un alb-negru

egoist

cum îi stă bine morții să dea impresia că îi pasă poemul  de dincolo  de drame ,de  tragedia   devenita  cotidiana ,de  sentimentele  devenite un  fel   de memorie  ce  are  nevoie:

de poveștile în care nimeni nu se îmbolnăvește și lumea

rămâne

până la sfârșit

precum nevoia de dragoste nevoia de timp

când

pofta de vin se întoarce și iubirea nu iartă nimic    fabulos!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

[Monica Pester]

Wow ! 

O dramă descrisă detașat, intenționat detașat ! Nu văd decât două motive pentru asta. Ori lupta personajului după teribila pierdere, de a nu-și pierde orizontul, cărarea și direcția, luând în azimut căi total greșite, pe care, de altfel le și amintește.

Ori, o reacție de îndepărtare de zona dramei, pentru a nu suferi mult prea mult. Ca și când ți-ai trage răsuflarea foarte rapid, ca să consumi tot șocul dintr-o dată, fără să-i lași posibilitatea de a te urmări în viitor. 

Oricum, absolut interesante viziuni ale unei povești triste care oricum ar fi privită, lasă urme adânci într-un suflet mereu deschis iubirii.

Poete, sperând că pentru tine este doar o întâmplare nefericită doar povestită, mă înclin abilității și talentului tău de a nu ne întrista, întristându-ne !