ars dolor

[Popescu Albert-Sebastien]

și uite cum
zilele se scurg
din zori în amurg
scrumiera adună scrum
iar scriitorul cuvinte ca niște cioburi.

în loc de mătură, foraș
el ține-n mâinile lui de ceară
penița, foaia și cerneala
dar din când în când
din întâmplare sau poate..dinadins
se mai și taie
de scriitor nu vă fie milă
durerea-i prilej de inspirație
precum femeia născând iarna intr-un spital Sovietic
sangele ei așternut pe masa rece de metal.

viața incepe în țipăt
se termină-n tihnă
așa si versul, un strigăt
îngropat in ce obișnuia să fie scoarța unui copac.

[Chris]

interesant, ultima strofa mi-a placut in mod deosebit

nu stiu daca nu era ars doloris, numai autorul ne poate lamuri ce a vrut sa spuna...

[Valeria Merca]

Reușit. Atenție la redactare!

[Vasilisia Lazăr]

Bun poem. 

Punctele de susensie sunt întotdeauna trei și după ele se lasă blanc. Neapărat. Altfel sugerează altceva. 

De acord cu Sofia cu privire la titlu. Acest site slujește românismul și limba română. A se vedea deviza site-ului!

Însă poemul e foarte bun.

[Sofia Sincă]

În primul rând nu știu ce înseamnă, ars dolor și nu vreau să mă informez. Titlurile poeziilor scrise în limba română se cer a fi tot în limba română. Și acum să citim.

Compozițional este bine, poem bun, chiar foarte bun. Cred că l-ai citit în ultima perioadă pe Nichita Stănescu. Îmi amintește de Poetul și soldatul:

Dar mai ales vă conjur,
nu puneţi mâna pe poet!
Nu, nu puneţi niciodată mâna pe poet!

...Decât numai atunci când mâna voastră
este subţire ca raza
Şi numai aşa mâna voastră, ar putea
să treacă prin el

poate..dinadins - ce ai vrut aici? puncte de suspensie, virgulă sau ce? ȘI ai multe semne diacritice nepuse.

În rest un poem cu efect artistic și intensitate a trăirii.

Mi-a plăcut mult,

Sofi