Între ieri și azi,
adiere de aripă,
gîndul ce nu devenise cuvânt,
spațiile dintre trepte frânte...
Ce mi-ai pus, Doamne, la capăt de rând,
darul sub pomul de Crăciun este biletul
de zbor spre înalt,
sau ogorul gata să încolțescă
semințele ce-mi germinează zâmbetul
De o parte bucuria, de alta lacrima
care mă născuse femeie,
alegând versurile în clopotul
cu care deschide diminețile
să mă anunț că sunt
în trecere pe aici...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc AM pentru gând și apreciere!
Ce mi-ai pus, Doamne, la capăt de rând / darul sub pomul de Crăciun este biletul / de zbor spre înalt - cât de frumos. O aură dăruită din bunăvoința unui suflet curat. Moment de reflexie şi inspirație. Cu plus A.M.
mulțumesc pentru lectură, am refăcut ceea ce ași indicat. Cred că e mult mai bine.
''De o parte bucuria, de alta lacrima
care mă născuse femeie,'' - frumos spus
Aceeaşi remarcă aş avea-o şi eu, legată de partea de final a poeziei.
Am citit cu plăcere.
gîndul > gândul
Virgulă după pus.
Aș evita: mic,/ cu care
O poezie frumoasă despre starea/menirea de a fi femeie - fertilitate (ogorul gata să încolțescă) și efemer(itate) (sunt/ în trecere pe aici...).
da Coza
mulțumesc pentru lectură, Denisa
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE