Adieri molcome

[Vezi blog]

Între noi de mult s-a pustiit cărarea,
uitarea tot mai des îşi prinde rădăcini,
copacii plâng tăcuţi când vine inserarea
iar fluturii culeg durerile din spini.

E trist şi e târziu prin gesturi fără vină
nimicurile mele înmuguresc plăcut,
o parte din tăcere te-a aşteptat la cină,
o parte s-a pierdut cu ultimul sărut.

Şi nu găsesc amurgul lăsat aici de tine
pe piedestalul clipei se urcă-ntâmplător,
copacii plâng, iubito, cu umbrele în mine
şi adieri molcome prin glas sfâşietor.

Atinge-mă cu gândul în palmele-nsetate
şi-mprăştie mireasma trectului în noi,
să fulgere destinul în vechea mea cetate
sfidând singurătatea tăcerilor în doi.

[x]

Multumesc de trecere Alex!

Cu pretuire!

[bolache alexandru]

Subscriu la ce a spus domnul Dragoș. Remarc strofa a doua.

[x]

Va multumesc suflete dragi pentru popas, lectura si comentarii!

Cu drag si pretuire!

[Sofia Sincă]

Iubire, tristețe, romantism și vers clasic muzical. Ce se poate mai frumos?

Am citit cu multă plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Aici accentul cade greșit:

şi adieri molcome prin glas sfâşietor.

mólcom adj. m., pl. mólcomi; f. mólcomă, pl. mólcome

Drag,

da Coza

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Domnule Ungureanu,

Îmi place foarte mult atmosfera romantică pe care o realizaţi în versul dumneavoastră. V-am mai spus-o şi cu alte ocazii. Maniera dumneavoastră este inconfundabilă. Versul vă reprezintă şi are originalitate, poartă amprenta autorului.

Acum, la textul de faţă, mi-aş permite o sugestie din punct de vedere al prozodiei, cu speranţa că nu vă voi supăra!

Aş şlefui măsura şi cezura textului de faţă, câştigaţi un plus de muzicalitate după părerea mea. Ceea ce pentru versul clasic contează.

Cu stimă,