Acordul

[Corneliu Neagu]

Povestea fără seamăn rămasă-n așteptare
sub înveliș de umbre, pe timp nedefinit,
îmi tulbură uitarea cu zvonuri trecătoare
care-mi aduc în cuget un vechi acord rănit.

Chiar clipele ajunse în ceasul cu pendulă
se zbat fără speranță, pe albul secundar,
când orele barbare, pe-o margine credulă,
încearcă să dezlege înscrisul legendar.

De-ar fi să dăm crezare ursitei nevăzute,
prezentă-ntotdeauna în astfel de povești,
nici n-ar fi fost înscrisul în actele trecute
pe opisul legendei cu pagini nefirești.

Dar noi voiam desigur să fi avut acordul
măcar într-o poveste marcată pe contur
cu vrăjile rescrise pe umbra din fiordul
unde lăsam regrete, să plângă prematur.

Poate-ai crezut că ele, trezite pe tăcute,
vor readuce-n cuget un simplu dezacord
din margini de legendă, rămasă pe redute,
când vara-ntârziată trecea peste fiord.

Dar nu-i așa, iubito, acordul existase –
în clipele eterne noi doi l-am conceput,
să ducă peste vreme însemnele rămase
pe umbra neuitării din visul convolut.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea mea, Vasilisia Lazăr (da Coza)!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Tehnică bună, mesaj, muzicalitate, metafore, cam tot ce trebuie să aibă o poezie. Am citit cu plăcere!

[Ion Lazăr da Coza]

Desigur, lectura e plăcută, dar, critic vorbind, poezia e din altă epocă.

da Coza

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Mihaela, pentru parcurgerea poemului și pentru gândurile lăsate aici. Cât de frumos și adevărat ai spus:  "Măsurăm timpul liniar pe un cadran circular, iar el se deplasează în spirală", adică convolut, aș zice eu... Și aș mai adăuga:

"Am mai putea aduce încă-odată

destinele pe drumul cunoscut? –

din tot ce știu, din câte am văzut,

chiar timpul se întoarce câteodată."

Pentru că, așa cum afirma un critic lierar, în poezie este permis orice (se referea la Nichita Stănescu).

[Mihaela Suciu]

Mă străduiesc să fiu în acord cu timpul din visul convolut. Măsurăm timpul liniar pe un cadran circular, iar el se deplasează în spirală - spun unii. :))

[Sofia Sincă]

Urmărind o pagină de viață, se merge pe meditație, înflorită cu figuri de stil, în această versificație. Regrete, nostalgie și desigur mult romantism.

Acord, dezacord - repetate la fiecare strofă cel puțin o dată. Asta pentru a ne intra în cap ce se tratează aici? E cam mult... :))

De apreciat la dvs. este ușurința cu care versificați, plasticitatea versurilor.

Sofi