A scrie speranțe

[Adina Speranta]

ea tremură de frică
în fața speranțelor cu gust de eroare
de pe acel perete al îndoielii
din mintea ei obișnuită să vadă
dincolo de gânduri
cuvinte
de parcă astfel plănuita evadare
ar deveni reală

ea minte tremurând
denaturează gânduri
acoperind negrul cu alb
spulberând cenușiul concret
cu un singur cuvânt
în fața căruia se rescrie altfel o lume
în care ea este alta

ea scrie cuvinte pe inima ei
cu unghiile
așa cum scrii în scoarța unui copac
căutând seva din carnea lui uscată

din degete înfloresc speranțe
înmuguresc vocale și înfrunzesc zile
iar viața ei este o carte
neștiută de alții

Adina V.

18.10.2018

[Gabriel Cristea]

Foarte interesant! Prime două strofe îmi dau sentimentul că  stau în fața unei diagrame poligraf, așteptând variații ale comportamentului simulat. Ultima strofă, de fapt, este esență lirică! Cu drag! :)

[Sofia Sincă]

Adina Speranța, dacă tu simți fiorul liric, deși spui că nu e necesar, e bine. Dar mai era un pas, exact cum am spus, să-l simt și eu. Recunosc, îmi plac poeziile la vârf și nu compar un autor cu celălalt, mai ales un novice cu un consacrat. Dacă... nu e nevoie de fior liric în versul liber, în poezia postmodernistă? Și că nu se poate? Doamne, dar aici se poate cel mai mult! Și se pot forma fiorii cei mai puternici, pentru că a dispărut încorsetarea versului clasic. Și da, se formează, dar rar. Eu îl caut mereu, îl mai găsesc uneori. Fiorul liric nu ia naștere din ritm și rimă, ci din metaforă, din elemente opuse, în general sau în special, din foc-gheață, frig-căldură, furtună de apă-furtună de foc și multe altele. Și mai ales cosmogonice.

Acum, și aici, pe internet se scrie mult, mai ales poezie. Autorii s-au luat unul după celălalt și zic, las că merge... că și poezia aia a fost... așa și așa, și uite ce multe laik-uri a luat. Fiecare scrie cum dorește, și cât dorește, dar și cititorii critică cum doresc.

Susțin sus și tare: e nevoie, în poezie, de fior liric.

Dar poate e doar dorința mea și părerea mea.

Sofi

[Valeria Merca]

Metafore plăcute. Și eu sunt de părere că sintetizând textul,  ar ieși o poezie frumoasă. E modul tău de a transmite, luând în considerare precedentele postări. Mi-a plăcut strofa 3.

drag,

[Adina Speranta]

Mulțumesc, domnule Cicu, pentru popas :) 

În ce privește fiorul liric inexistent (deși eu îl sesizez, dar nu mă opun părerii dumneavoastră și a doamnei Sofia), mă întreb cât fior liric întâlnim la Bukovski...sau de ce nu, Ilarie Voronca. Asta ca să dau doar două exemple. 

Curentul modernist, apoi cel postmodernist tocmai prin asta se caracterizează, o lipsă a fiorului liric care nu neg, este necesar în poezia clasică. Aș dori să nu vă supărați pe mine, eu doar îmi expun o nedumerire, departe de mine gândul de a mă opune dumneavoastră sau doamnei Sofia pe care o stimez mult. :) 

Totuși, eu cred că este un puișor de fior pe acolo :) ...și asta o spun la modul obiectiv. 

Vă îmbrățișez cu tot dragul, pe amândoi! :) 

Seară frumoasă :) 

[Adina Speranta]

Mulțumesc pentru timpul acordat, doamnă Sofia! :) 

Bucuroasă de reîntâlnire :) 

Cu drag!

[Adina Speranta]

Mulțumesc pentru popas și apreciere, Veronica!

Voi ține cont de sfatul primit :) 

Cu drag! 

[Tudor Cicu]

Orice poem este o stare a trăirilor, dar nu orice trăire e poezie fără o intuiție de tip artistic a realului. Ceea ce vedem trebuie să fie mai cuprinzător decât ceea ce privim, poate și asta a ținut doamna Sofia să ne transmită. Bine de luat aminte. După comentariile de aici, cred că poți reda poemului acea „semnificație” și acel sens. O spun cu drag.

[Sofia Sincă]

Discurs despre, ea, temătoare, tremurândă, zbuciumată, cu puțină speranță la final. Poemul transmite starea dorită de autoare, prin metafore interesante, dar fără fior liric. Nu mai era mult... păcat! Ceea ce taie fiorul liric, zic eu, e tehnica lirică descriptivă.

Dar am citit cu multă plăcere,

Sofi

[Veronica P. L.]

Poezie care transmite, imagini si metafore frumoase. Am citit cu placere. 

Cred ca s-ar putea renunta la unele cuvinte, ca sa ramana esenta. Forta poeziei ar creste. Ramane insa si asa o poezie buna.