A...

[MARIUS IULIAN ZINCA]

 

 

7-a zi din săptămâna asta sau prima 

din cea ce stă să înceapă. Nici eu nu mai ştiu

când m-am trezit, dar am hotărât să-mi scot

Dumnica la plimbare. Am invitat-o la cafea

printre boabele de aburi sau fum din aer 

şi ne-am pus la taifas. I-am spus

pe unde (o duc) şi după un dejun

să îi ajungă până-n prânz, am intrat

într-un concurs al vieţii cu trepte până la 100.

Şi a început grăbită de clopotniţă, să urce treptele.

Le-a urcat bine

până după

30 şi ceva,

apoi,

din criza timpului de mine,

s-a jucat pe foaie. Zicea în sinea ei,

că a luat notă de trecere, că nu vrea

să-şi încheie socotelile, să mai revină.

Mi le spunea

corect

pentru lumea noastră,

dar

a avut grijă să o duc la biserică să-şi ispăşească nespusele,

să se miruie în aşteptarea unei noi plimbări.   

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Da Coza, o zi asa cum ti-o doresti, Marius

[Ion Lazăr da Coza]

Viața ca o duminică scoasă la plimbare de o sută de pași trepte... sincope pe la treizeci... Ca și cu plimbarea câinelui, și aici apare întrebarea: cine pe cine plimbă?

Cu mici excepții, poezia-mi place

da Coza

[MARIUS IULIAN ZINCA]

iti simt supararea Vasilisia si acum ti-o versi pe mine, dar stii ce zic, mai ales ca am si comentuit la vremea respectiva ce si cum, mai ales de aceasta noua forma a scriiturii mele

[Vasilisia Lazăr]

Bine, Marius, și dacă tu nu zici și n-ai zis că e poezie, de ce ai postat-o la poezie? Eu, ca oricare alt cititor, nu am cum să o iau altfel atâta timp cât e postată aici.

Mulți spun asta, „sunt doar niște gânduri, nu am pretenția că e poezie”. Atunci de ce le postăm? Chiar trebuie să postăm tot ce scriem? E vreun concurs și nu știu eu? Iartă-mă, sunt supărată. Nu pe tine neapărat... Poezia a luat-o la vale tare de tot... Până la revoluție, un poet scotea o carte în 4-5 ani. Azi scriem 5 cărți într-un an, cărți pe care nu le citește nimeni sau le citesc prietenii doar (și asta tot ar fi ceva). Și scriem, și scriem... Mă opresc aici fiindcă mi-e teamă de ceea ce aș mai putea spune.

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc mult de vizite si cuvinte si Vasilisia, te rog, dar... e o chestiune de optica, scrisa-mi in cifre si nu in litere, nu e o greseala gramaticala cum ai dat tu exemplu, cum nici forma de originalitate, te rog, iar in ce priveste forma, absolut sigur am precizat forma ei, n-am zis si n-am cum sa zic ca e o poezie, ca de altfel tot ce scriu, dar mai ales in forma asta, o zi cu lumina, Marius

[Vasilisia Lazăr]

Marius, și dacă eu aș vrea să scriu întro în loc de într-o fiindcă așa vreau eu? Mie îmi pare că prea încercăm să ieșim în evidență cu chestii care nu se fac, și asta pe motiv de originalitate. Nu, asta eu nu o consider originalitate, așa cum nici fragmentarea din titlu nu o consider originalitate ci teribilism.

În ceea ce privește textul, și eu îl consider povestit. Dacă l-aș aranja altfel, ar fi proză, una mai poetică. Mă îngrijorează că mulți percep astfel poezia, din ce în ce mai mulți. Un aranjament pe verticală nu face dintr-o proză poezie.

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc Sofy si nu te contrazic ca nu am voie si nu am cum, cititorul e singurul stapan al unei scrise... citite, autorul doar cand asterne scrisa, cat despre cifre cu litere, acelea le vreau eu asa, nu cum se cer ele, o zi asa cum ti-o doresti, Marius

[Sofia Sincă]

Prea epic, prea povestit. Poate fi socotită ca o parabolă. Cifrele se cer a fi scrise cu litere.

Esenţa textului mi-a plăcut!

Sofy

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc mult Ana, o zi binecuvantata, Marius