Prezent canonic

[chindea maria elena]

nasturii încheiați ai verbului „A FIˮ

 

rezemată de șoldul nisipos al clipei
țin post negru

după canoane mi se pune sub limbă
o bucățică de întuneric
în căușul palmelor înoată crawl în sare omenirea
trei stele orfane
și-au găsit refugiu temporar
în troița
de pe linia vieții

scot amnarul
creuzet ochiul scufundă galaxii numărat de abis
în geană perisabilă

mai am de consumat un rest de tandrețe anacronică
termenul de garanție
(de bună seamă și albă vedere asupra meridianelor lumii)
expirat

în descreștere fiecare ochi de liniște

aripa nu mai aude cum respiră
depărtarea

 

 

 

 

[chindea maria elena]

Mulțumesc de prezența în pagină, Mariana!

[chindea maria elena]

Hi hi hi, Sofy, mă mir și eu!:))) Am mai mărturisit-o - ador poeziile „minimaliste” ca volum nu ca esență a transmiterii! Și de fiecare dată când vreau să scriu o poezie, îmi propun să fie scurtă! Da nu-ș ce se-ntâmplă că ies așe lungi; o hi prafu de copt di vină, nu știu! Apoi le iau la șlefuit; fiecare fațetă, fiecare imagine să capete profunzime și claritate! Da, cum mi-s un autentic „Cănuță om sucit”, la fiecare șlefuire mi se dublează sau triplează volumul! La sfârșit, când ies din ea la suprafață - rămân și io mască de amplitudinea ei! Da eu o preconizez scurtuță! Pe fiecare! Da dacă mi se iau butoanele.... iacă poznă! Da eu îs o optimistă incurabilă! Odată și-odată mi-o ieși după gându meu!:)))

Cu drag, Mari Ela!

[Sofia Sincă]

În refugiul de a fi, eul liric supus penitenței. Puterea de simbolizare, de metaforizare a trăirilor dimensionare spațio-temporale, cosmogonic, așa cum sunt toate poemele tale.

Mă mir de dimensiune... e mai mică. Cum ai făcut? :)) Nu că nu ar fi destul de convingător, dar nu e conform obișnuinței, Mari Ela.

Cu multă afecțiune,

Sofi