De mâine a fost un ieri grăbit

[chindea maria elena]

topografia unui pas amnezic

știu sigur pentru aventura aceasta
hărțile erau incomplete doar setea năprasnică așa cât să înghită
câteva mări era autentică
și copacul plin de bufnițe în care frunzele erau tivite cu galbenul destinului
iar roadele musteau în bule de veșnicie
în rest aglomerația obișnuită a unei existențe cu șanse egale
de a se pierde pe buza neantului
sau biletul câștigător în buzunarul magiei
străini chiar printre prieteni riscul atingerii maxim
de toate părțile măsurătorile topografice ale locuirii în carne
trebuiesc făcute prețul oricare plătit
pasului topit în ratare urmează altul și altul încă
înarmat cu șevaletul înțesat de speranțe în diferite nuanțe
urmez geografia absurdului cred unii
înțelesul nu se primește cadou

cine câștigă cine se pierde în pulsuri printre sinapse nu numai abisul
dă socoteală și-adună

se pare că ranița era burdușită de ocultate coroane
doar fruntea care s-o ducă încă prea slabă
regalitatea nu-i ușoară și tronul oferă odihnă dacă poți asimila sângelui
albind-o
lava
cărțile numai atuuri cum joc cât de artistic încordez bicepșii
liberul arbitru iese în linia întâi
câteva culori foarte tari pentru certitudini
pioletul pentru escaladarea problemelor existențiale
ascuțit la cea mai tare oțelărie a cunoașterii
și crampoanele care să-mi certifice aderența la carosabilul zilnic
cenușiu sau ardent
întregește echipamentul și aventura se începe
înălțându-ne timpul

aveam
în buzunarul din stânga împachetat cuminte un gând albastru
despre libertate cu vulturii planam pe combustii solare
pe deasupra furtunilor
câteodată luam în aripă câte-o pădure de iarbă

agățat în coapsă de greier un tăune striga ventilându-și bojocii sulfurici
”nu ești în stolul care-mi convine zborul tău aduce ode
unui cer în care elitra-mi
nicicum nu vibrează”


eu râd arunc dezinvolt în spate târziul unei înțelepciuni
agrafă secunde rebele țin bretonul efemerului

timpul miop
caută semnalul de alarmă să coboare din trenul materiei

[chindea maria elena]

Mulțumesc Elena pentru apreciere! Îmbrățișări!

[chindea maria elena]

Încântată că-ți plăcu, Augusta!:)))

[chindea maria elena]

Grație, draga mea Miha! Te îmbrățișez!

[chindea maria elena]

...câteodată viziunile mele capătă un accent mai grav Ioane, dar pesimistă în esență nu pot fi ptr. că cred prea mult în alchimizare...........

[chindea maria elena]

Hi hi hi Valeria - am o prietenă ce-mi zice că la mini totul se lasă cu filme....  nu știu picta naturi moarte....   dacă nu erupe, nu există..........

[chindea maria elena]

... de-l zăriși pi pișicher coborând, îi bini Nikol....... hi hi hi.........

[chindea maria elena]

Mulțumesc Sofy de atenționare! Mai scapă oricât aș fi de atentă! Și cum la mine primează ideea, imaginea, se prea poate să scapii mai multe trăznăi...

[Marioara Visan]

Putina tristete? Albastru e culoarea mea preferata, cred ca Dumnezeu cand a pictat eternitatea a pictat-o in albastru. Sipetul cu frumos pentru tine e mereu deschis iar tu profiti din plin de darurile ce Dumnezeu ti le pune in varful penitei. E superb pomeul tau.

Cu drag,

Mara.

[Elena Mititelu]

Mesaj profund!

[Chris]

frumos şi sugestiv încă de la titlu - mi-a plăcut mult

finalul super