Lacrimi de zăpadă

[gina zaharia]

Undeva, o copilă își aruncă lacrimile în zăpadă.
Sărbătorile sunt departe, au gust amărui și parcă-s legate cu lanțuri
de scorbura vieții,
iar bunica nu mai poate să aducă fântâna acasă;
rugăciunile goale, deasupra mesei, ating cerul,
viscolul se furișează în odaie;
în depărtări, lupii își dezbracă pădurile verzi,
serile tușesc
toate la o lumânare.

Pe horn au poposit vulturii, vracii și-au aruncat cuvintele în foc,
diminețile se întind între doi stejari mincinoși,
un greiere stă închis în somnul Mariei;
îl aude, îl ascultă, îl aplaudă,
prin ochii ei trec actori de gală,
păianjenii au împrumutat haina bunicului, e roasă de gânduri, dar albă
și trainică.

***
Nu plânge, bunico, din potecile mele vor răsări flori,
într-o zi îți voi aduce câmpia în ogradă,
și nu te speria de strigătul meu, știu că surzește îndată ce-și pune pantofii de duminică,
deseori se agață în morile de vânt,
dar iată, Carul Mare s-a oprit pe prispa noastră,
și nimeni nu știe să înhame mai bine ca noi
caii de suflet.

.

(Poezie care a obținut Premiul II la concursul organizat de site-ul literaturitate.ro)

[gina zaharia]

Mulțumesc, dragă Valeria!

[gina zaharia]

Mulțumesc frumos, Melania!

[Valeria Merca]

Felicitări pentru premiu! Poezia te reprezintă!
preţuire, draga mea!

[gina zaharia]

Laura, multumesc frumos!

[gina zaharia]

Nykol, multumesc pentru prezenta ta alaturi de mine in acest mic recital din aria realitatii.

[Laura H.]

Felicitari, Gina, pentru premiu si poezie!

[Nikol MerBreM]

Eu cred că omenirea e un mare puzzle, orice om, o bucățică. Fără una nu se poate dar una singură e fără sens. De multe ori, parcă sunteți piesa mea vecină...când vreau să-mi ascult gândurile dar Dumnezeu īmi amână cuvintele, citesc poezii ca aceasta...