Partenogeneză

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Statuia-şi smulge ochiul c-o unghie de ceară,                                             

Un ochi din infinitul rostogolit în sfere;

Secunda îl cufundă în vulva unei ere,

Închide în erete o mască mortuară.

 

Pătratul semn pe-aripă va desena iertare,

Cenuşa-i nisipie, în fulger s-o desprinde,

O lumina în stele, spasmodic le-o aprinde,

Din falusuri de piatră va construi altare.

 

În aer, un erete oniric prevesteşte,

Pe limba lui, un şarpe, o întâmplare, iară,

Supliciul re-ncarnării, al omului în fiară...

Destinu-şi frânge ochiul pe solzii unui Peşte.

 

Cu mâinile-i de ploaie şi degetele-i pleoape,

Statuia-şi naşte mitul...

E-al Celui dintre ape.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Adelaide,

Mulţumesc mult de trecere şi interpretare! Aşa este, spre final apare mitul cristic prin "apă" ca simbol al morţii şi învierii.  Am plecat de la un mit precreştin, mitul Păsării Şarpe  din Popul Vuh, cartea sacră a mayaşilor, mit ce se regăseşte în perioada precreştină şi în alte religii, aşa zis păgâne.

De aici eretele şi şarpele ca simboluri precreştine.

Îţi mulţumesc încă o dată!

Complimente,

[Valeria Merca]

...

''Cu mâinile-i de ploaie şi degetele-i pleoape,

  Statuia-şi naşte mitul...

  E-al Celui dintre ape.''

Simbolul Pestelui este legat  de botezul crestinesc in apa si semnifica (printre altele)  atat moartea, inmormantarea cat si invierea lui Hristos.

Am citit cu mare placere.