LA MULȚI ANI, IOANE - Urzeală de veșnicie

[chindea maria elena]

                                                                     
fericirea în bob de orez

 (Lui Ion Lazăr de la Coza)

îți place să-mi asculți palmele

se întâmplă să le uit cufundate în setea din tine

smulgi îmbrățișări nelicitate de nimeni (întotdeauna din răsărit)

le găsesc sub prag dimineața 

alunec pe ultimul geamăt uitat de noapte în piele

recalific parcele înainte de a da binețe 

după ce desparte-n artere înțelesuri târzii

marea roșie ancorează tăceri

la confluența întrebărilor siderale

fără acreditare se insinuează printre coaste 

Icar
scutură șapte ceruri aripa
măsor
pe cântar bicefal ridic sufletul
veșnicia unei pulsații

(deși mi s-a spus că nimic nu e veșnic

începe totul ca un miracol acolo unde sfârșitul bate monedă)

din curburile cărnii strâng mirări

împărtășesc smerenii de-a fi înfometării tale

dezleg ninsorile să te cuprind

topesc nodurile în unul

peste umbre curge soare acid

muntele se aruncă în mare

 

nu mai tivesc lucruri
așteptări
adun boabele de muștar de pe marginea pleoapei
sar
fără spaime

în mine

 

inima șlefuiește focul

 

 

 

[Valeria Merca]

''Urzeala de vesnicie'': superba, adevarata si sugestiva metafora.

Felicitari, autoarei!

La multi ani d-lui da Coza si purtatorilor acestui nume, de pe acest site!

[Sofia Sincă]

smulgi îmbrățișări nelicitate de nimeni (întotdeauna din răsărit)

le găsesc sub prag dimineața

Am simțit și eu de atâtea ori, Gerra, aceste îmbrățișări din partea lui Ionică al nostru... chiar și atunci când mă dojenea. Că nu a scăpat nimeni de dojeneala sa, dar simt dragostea din  străfunduri, cea care se leagă de suflet, fără a putea să o desprind. Și nici nu vreau. Sunt câțiva ani de când ne leagă aceste sentimente și sper să fie câți mai mulți de acum înainte.

Ion este sufletul nobil, în care armonia se împletește cu iubirea de seamăn și cu altruismul său.

La mulți ani, să ne trăiești, Ion Lazăr!