Acuzată toamnă, exerciţiu parodic după "Inculpată toamnă" de Angelina Nădejde

[Ionel Mony Constantin]

Inculpată toamnă                                                                           Acuzată toamnă

Eşti nedreaptă, toamnă, când îmi furi sfioasă,                                    Acuzată toamnă, tu porţi toată vina
Trandafirii-n floare, cu boboci pe ram,                                                  Că ai supărat-o rău pe Angelina
Şi îmi laşi grădina tristă, zdrenţuroasă,                                                  Şi sub ploaia-ţi rece, şiroind grăbită,
Ca pe-o cerşetoare care-mi bate-n geam.                                             Plânge în grădină deznăd(e) jduită

Aspră şi haină îţi reverşi amarul                                                              Mă întreb cu ciudă, cum putut-ai oare
În furtuni turbate, ploi răstite, reci,                                                       Să tratezi poeta ca pe-o cerşetoare,
Uneori îmi pare nesfârşit coşmarul,                                                       O netalentată care are trac,
Parcă trec prin mine stol de lilieci.                                                         Oarbă-n poezie ca un liliac

Te prefaci adesea plină de candoare                                                       Ea ce scrie versuri pline de  candoare
Și aduci cu tine daruri fără preţ,                                                               E o premiantă, nu-i începătoare.
Eşti pe drept bogată, dar amăgitoare                                                      Şi-are în cămară, numai lucruri bune
În privirea-ţi aflu un imens dispreţ                                                         A făcut zacuscă şi magiun de prune

Doar poeţii-ţi cântă nesfârşit în strune                                                 Ştiu că Topârceanu a vorbit de tine
Peste anotimpuri mi te fac regină,                                                          Că eşti sigur doamna Cucur… nu ştiu cine
Eu te-acuz, șireato, de infracţiune,                                                        Chiar şi lui Nichita i-ai produs emoţii
Avocaţi îmi caut fluturi de lumină.                                                         Nu te mai preface,  noi te ştim cu toţii

Tu s-aduci dovada că eşti inocentă                                                        Azi, te rog, haino, inima-ţi înmoaie

 Voi fi iertătoare,cum îmi stă în fire                                                        Fă-o iar să cânte veselă în ploaie,

 Dar măcar o dată, blândă, indulgentă                                                  Dă-i un semn că totuşi poţi să te înduri
Iartă-mi trandafirii trişti, de la jertfire.                                                Adă-i  gogonele pentru murături

[Corina Militaru]

Excelentă parodie! M-am amuzat copios. Felicitări!

[Nădejde Angelina]

Mă simt onorată, domnule Ionel Mony Constantin! Mi-a plăcut mult! Felicitări!

[Ionel Mony Constantin]

Autorul doreşte şi aici să-şi exprime, în cheie parodică, respectul şi admiraţia faţă de creaţia poetică a distinsei doamne Angelina Nădejde. Mulţumesc pe această cale şi cetitorilor mei care îmi sunt mereu alături.

[Valeria Merca]

Acuzata, rau de tot, toamna asta!