insuficiență respiratorie

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mi-au aruncat cuvinte 

cumva  mă voiau îmbrăcat

au văzut că tremur și...

bineînțeles întâmplarea a făcut să fie frumos înflorite

nu și-au atribuit niciun merit

împrejurările propice ajută în procesul de vegetație

îmbătat de parfumul lor plastifiat

am zăbovit o vreme trântit la tulpina lor

chiar dacă părți ale interiorului meu

vorbeau despre moarte

totuși poate era doar un coșmar cusut cu ață albă

după toate acestea m-au rostogolit printre fraze

pe post de funii în care eu trebuia să-mi dau duhul 

m-au pierdut în cele din urmă în texte alambicate

și m-au lăsat acolo multă vreme

fiindcă nici ei n-au mai știut 

unde să-mi arunce colacul de salvare

și eu...

și eu nu-mi mai găseam aerul de care să mă agăț

știam că locurile de sub piele erau ocupate

cu target-ul de fapte bune nu stăteam grozav

la un moment dat când m-am privit în oglindă

nu vedeam decât cuvinte întoarse și mai mici decât mine

etichetele erau îngălbenite și uzura lor vorbea despre mine

cu erori logice și cu abateri grave de la realitate

plămânii sufletului cică suferă de insuficiență respiratorie

doctorul așa mi-a spus la ultima lui vizită prin mine

o lume zace la macerat căptușită cu bune intenții parcă

imperceptibil îmi făceam loc prin timp cu pasul

tăcerea răsufla într-o fabrică de sentimente moarte

și eram auzit și așa

chiar dacă  m-au înfășurat în sensuri și nonsensuri

nu mai aruncați cuvinte în mine mi-e frig în suflet și tremur

acum-ul mâine-lui deja îmi  bate la ușă

nu trecerea cuvintelor încălzește 

doar omul cu liniștea ....

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

merci fain, Mihaela! o să văz eu ce-i de făcut cu acel ”cică”...