la câte grade se scrie istoria?

[gina zaharia]

fereastra mea e oarbă
de ea se zdrobesc păsările când fac repetiții pe inimă
o gamă se scrie alta se șterge
cărturarul acestor vremuri ne-a încurcat călătoria
vorbește despre copaci suspendați
despre brățările mele pierdute
între doi versanți
(oare la câte grade se scrie istoria? )

tulpina de azi admite numai un singur fulger
ca un blazon pe o manșetă
încă mai tremură peste dealuri lumina prin care am cinat
o dată la o sută de crezuri
și eram păstor și eram seceră
(atunci se colorau macii)

în casa mea sonorul e la maxim
face galerie cu soarele
din în când îi mai citesc sonete și îmblânzesc elefanți
dunele de suflet au rostul lor e drept cam într-un colț
defrișarea pe spații întinse devine metropolă
un licurici mă îngână în tot ceea ce sunt
(și nu sunt decât un orb la o fereastră)

[Ion Lazăr da Coza]

dunele de suflet au rostul lor e drept cam într-un colț

O poezie cu o ușoară schimbare de registru. Și nu-i rău!

Reverență!

da Coza

[Iordachescu Dragos Nicolae]

De remarcat fereastra mea e oarbă...  copaci suspendaţi...  o dată la o sută de crezuri şi ultimul vers ce marchează, o dată în plus, încărcătura cuvintelor...

şi nu sunt decât un orb la o fereastră

Complimente,