valoarea căruțașilor solari

[gina zaharia]

nu mi-e bine cu harta aceea pe suflet
și nici obiectivele nu sunt vizibile
undeva se face un tunel
acolo e frâul cailor sălbatici
și salutul cu potcoave minate

un licăr de argint mi se așază în palmă
varsă o ceașcă de tandrețe
în ea ești tu tu tu
ca un blestem între paranteze
petrecem cu setea ușor ciobită
ne inversăm locurile astfel încât să fixăm curajul

sahara bate la geam

dacă am dărui vin dealurilor de nord
ne-am alege cu un seif artizanal
tot e ceva decât o brazdă ruginită pe care pictăm în neștire
pânze și sfori înalte

vom reuși vreodată să redăm
valoarea de ansamblu
a căruțașilor solari?

[gina zaharia]

Mulțumesc, domnule Mony!  Cititorul e cel mai bun critic. Am făcut potcoavele minate, le-am trecut în cealaltă parte, însă poate îmi va veni în minte și altă expresie. Apoi am fixat curajul:)

Duminică frumoasă!

[gina zaharia]

e ceruită cu cercuri simple, aDa:)

mulțumesc!

[Ionel Mony Constantin]

 O poezie in nota obişnuită, adică foarte frumoasă.

Am însă o obiecţie  şi o rugăminte . " Potcoave pirogravate" mi se pare  cam exagerat chiar şi ca metaforă. Nu mai folosiţi în versificare " bolduit", termen care, zic eu, e un barbarism, pătruns în vocabular din limbajul IT-ilor, care au inventat, când se referă la scrierea pe calculator, acest cuvânt care nu există.