Empatie

[Ion Lazăr da Coza]

 

se cheamă că

dacă te las

pe umăr

să-mi plângi

sunt

empatic

 

nu cunoștea acest

termen amicul

meu pădurarul

(nu Mafoame

ălaltu’ Lalău

ăla de la Podu’ Cimitirului

din satul vecin)

dar mereu mereu

avea câte-o catastrofă a sinelui

la purtător

acum îl părăsise

ce-a de-a treia nevastă

(credeam io că-i a treia)

ca să-l încurajez dară

după ce rămânem singuri

(mama ne-aduse

telemea nouă tăvălită-n

smântână grasă și mămăligă)

zic

– Femeile-s ca

ciorile zboară

din par

în par durule

(nu știu

dac-am folosit cuvântul

par și nici durule

în contextul respectiv dar

să nu divagăm)

– Da mă colega mă

însă asta mi-a intrat

la suflet

mai mult

ca celelalte

patru

ghimpe și aloe

nu altceva

suspină precum Vezuviu-n asfințit colega

(hopa

ăsta a avut cinci nu doar trei neveste

cum pazăleam eu

– pazăleam vine de la puzzle –

și devin pe dată invidios

că persoana mea n-avuseră măcar atâtea

femei darămite soții

[mă laud cu contraperformanța sexuală

ca bravul Cărtărescu poate

mă susține

și pe mine cineva

la Nobel

na])

și ochii

i s-au umezit pe dată

– Ți-a dat vântul pălăria jos

o ridici

ce naiba durule te-nvăț eu

hai noroc durule

(de unde-o fi ticul ăsta verbal nu știu)

ciocnim încă un rachiu

’nainte de masă

grăbindu-l spre bucate

poate va uita fierea din pelin

și să ai poftă-i mai zic pe bune

că nu-s ranchiunos de felul meu (sau dacă sunt

nu mă ține mult

durilor)

eu știam

că dacă mănânci

ți se opresc lacrimile

amicului nu

după ce-și lungi gâtul

ca o curcă flămândă

ce dumică

un știulete-ntreg din ăla de flori

șiroaie

șiroaie i se-mpleteau ondulându-se în barbă

stânjenit

căutam o-mbărbătare cât de cât

dacă-mi furai butelcuța din beci

tot nu găseam ceva de doamne-ajută

părea că și el

să-și înghită lacrimile

făcea eforturi

– Poate se-ntoarce a doua

continua să curgă empatia din mine

ca lava din Etna în zilele

sale mai slăbuțe totuși

gesticulând

(i se citea amar durere-n priviri)

mă opri

că eram pe-o cale greșită

– Nu măăă

cancer

(uuu

cum cancer

mi s-au umezit și mie ochii)

cancer fac pe gâlci

dacă mă mai opăresc o dată

cu mămăliguță așa de fierbinte!...

 

Și-apoi să nu fii empatic?...

                               din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Comentariu publicat de Mihaela Popa cu 13 ore în urmă

:))

emoţionant, inteligent, amuzant text

Cine sunt eu ca s-o contrazic pe Mihaela Popa?

[Sofia Sincă]

Eşti plin de surprize, Ion da Coza!

Am citit o veritabila construcţie epico-lirică a personalităţii unui amic. Şi cum naratorul se implică profund în acţiune, în conflicte, găseşte şi rezolvarea lor prin situaţii ironico-umoristice, întotdeauna.

Îmi place adutodefinirea subtilă din paranteze, reprezintă sarea şi piperul textului, care aduce cu el realitatea comică de cele mai multe ori.

Bietul Lalău... s-a fript cu mămăligă! De fapt cine o face o dată, păţeşte mereu dacă nu suflă şi în iaurt.

Cu deosebita plăcere a lecturării!

Sofy

[Mihaela Roxana Boboc]

:))))) Ce simț al ironiei, deci așa stă treaba cu empatia asta! 

Frumos tare!