mereu întârziați

[gina zaharia]

desenez cu raze de inimă
scena în care mă ghicești în ochii timpului nostru
împachetezi și despachetezi legăminte
uneori prea limpezi în fața unui crez
dezorientat

iubirea e un șarpe invizibil
mi-ai scris cu litere de foc
de parcă n-aș fi știut că în temnița cu valori
năvălesc râuri de înaltă ținută
unele mascate perfect în vocea unei oglinzi
altele cu zale pe tâmple
simple dar cochete

acolo suntem regi doar acolo
putem topi ghețarii cu fracuri legendare
în alb și negru
și dacă herghelii de doruri duc soarele nostru
spre nord
e pentru că ne-am născut răsărit
într-un ocean cu două corăbii
mereu întârziate

[Ion Lazăr da Coza]

Sugestii:

dâre > umbre  (am vizualizat sânge)

într-un ocean cu doi scafandri
mereu întârziați    scafandri nu-i poetic, nu face parte din poveste

într-un ocean cu două corăbii
mereu întârziate

Încântat.

da Coza

[gina zaharia]

Niciodată n-am așteptat iertarea nimănui, Ilie, mai ales când în spatele unui avatar se poate ascunde oricine, așadar nu am această pretenție. Simbolurile (neînțelese) fac parte din dinastia stărilor mele de astăzi.  Vreme de câteva clipe am fotografiat orizontul care tot încerca să-și așeze veșmintele pe umeri, cineva le tot fura și le îmbrăca spre deruta crezului, mereu mai secătuit, dar totdeauna pregătit să răstoarne oceanele. Iar zalele acelea încă mai fac ecou, oglinda nu are de ales, dar am zis măcar că-s cochete!:)

Și dacă ghețarii își pierd regatul între doi poli e pentru că distanțele parcurse de șarpele invizibil se măsoară în răsărituri. Păcat că apelul scafandrilor se face pe țărm:) Cam asta am vrut să spun. Știu că nu ai înțeles!:)

[gina zaharia]

Așa că avem nevoie de scafandri în ocean de lumină să ne redea pe noi nouă înșine!

Cât de frumos ai spus, draga mea Gerra! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Le-am înregistrat în catalogul stărilor, mă țin de ele, Aura:)

drag,

[gina zaharia]

Mihaela, mulțumesc! Și nonculorile au farmecul lor, nu-i așa?:)

[chindea maria elena]

Chiar de ne percepem cerșetori tot regi suntem ce ne ducem comorile în spate ca pe aripi! Dar le-ngropăm în oceane de-ndoială și de efemer, suntem maeștri în a ne expatria infinitul potențelor și frumuseților! Așa că avem nevoie de scafandri în ocean de lumină să ne redea pe noi nouă înșine! Drag, Gerra 

[Aura Popa]

și dacă herghelii de doruri duc soarele nostru 
spre nord 
e pentru că ne-am născut răsărit 

Mereu intarziati dar niciodata fara vesminte aurite de metafora... Felicitari, Gina!