Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Belean Maria Ileana]

talent, migala si placere

[Vasilisia Lazăr]

Superb, artistule! Câtă măiestrie...

[mihai catruna]

[Sofia Sincă]

Singurătate în alb, Printre copacii morţi din dragoste.

Aceeaşi feerie dintotdeauna, o dublă idilă: cea din tablou şi cea din vers.

Felicitări pentru ceea ce v-aţi propus să realizaţi.

Cu preţuire pentru voi, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Gina, versurile tale transformă orice iarnă în vară. 

[Vasilisia Lazăr]

Superbă pictură, Mihai! 

Jos pălăria!

[gina zaharia]

Printre copacii morți din dragoste

Pentru că am descoperit potecile de argint

pe care ai trecut
spre un eveniment neîntâmplat,
pentru că mi-ai îmbrățișat imaginea nesosirilor
în pragul cascadelor de suflet,
pentru că sunt fluture la pieptul tău,
pentru glasul care mi-a pronunțat numele
într-un ecou fără timp,

Îți dăruiesc primul dans al acestui decor;
l-am ales din păienjenișul culorilor,
din insomniile unei povești
cu personaje enigmatice și păduri nesfârșite
în care se dezrădăcinează copacii
morți din dragoste.

Să-mi sădești o fântână pe sufletul stâncilor
unde începe nesfârșirea,
de izvoare mă voi îngriji eu
în zilele de duminică,
astfel vei învăța cântecele să urce într-un portret
cu suflet-pereche.

 

Între timp, iernile au împrumutat trupul verii...

[gina zaharia]

Any, voi sunteți pasul meu prin cuvânt. De câte ori postez mă întreb dacă poemul meu  reușește să  desprindă măcar o stare din imaginile artistului și, mai ales, dacă  cititorul privește prin ochii  mei.  Vă simt alături și sunt fericită. Îmbrățișări, cu drag.

[Any Dragoianu]

Cred ca tot ceea ce spunem noi cei de pe margine este prea putin... Inca o data, felicitari!

[mihai catruna]