Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[gina zaharia]

.. și de a nu mă îmbăta într-o oglindă ciobită...

mulțumesc, Lisia!

cu mare drag,

[gina zaharia]

Oare ce m-aș face fără tine, Vasile Ionac? E primul semnal că poemele mele împiedică zborul ceștialaltora  prin cuvinte și nu este vorba nici pe departe de picturile postate de Mihai! (ele strălucesc/au sclipici!!!!!)

Așadar să rugăm  redactorii să elimine din pagina principală enunțul proiectului nostru, pentru a nu-ți va mai da prilejul de a-mi reaminti că aș avea pretenții de poet.

 

Cu  stimă,

g.

[gina zaharia]

da Coza, uneori  îi spun joc de smarald...

seară frumoasă!

[Sofia Sincă]

Rege pe o lume abstractă, puterea imaginaţiei lui Mihai întrece orice închipuire. Culorile alese cu grijă şi gust aduc ambianţa cea mai reuşită tabloului.

Gina vine cu versuri şi crează varianta vorbită a ideii pictate.

Şi totul devine sublim!

Cu preţuire, Sofy!

[Belean Maria Ileana]

Nu înțelegea decât seara târziu

cum se completau inimile înrobite,"- corect...admiratie si succes!

[Vasilisia Lazăr]

Nu, domnule Ionac, nu favorizăm pe nimeni, doar că cei doi şi-au exprimat dorinţa de a scrie această carte aici iar noi ne-am simţit onoraţi. Apreciem autorii care postează zilnic şi chiar ne-am gândit să scoatem câteva cărţi online. Vom reveni cu amănunte în pagina principală imediat ce avem toate ingredientele.  Cu respect,

[Vasilisia Lazăr]

astăzi dă-mi aripile să zgârii norii,

să împietresc teama de a nu deveni

senzație de sete

deasupra unei fântâini.

 

Grandios!

 

fărâmături - firimituri (?)

[Ion Lazăr da Coza]

Profund şi întotdeauna inedit joc dintre culoare şi cuvânt...

 Nu înțelegea decât seara târziu

cum se completau inimile înrobite,

una era prea încărcată cu spiralele dragostei,

cealaltă prea săracă să împartă fărâmături

de la masa îngerilor.  

da Coza

[gina zaharia]

Senzație de sete

 

Țesea lacrimi - principale și repezi,

străpungea singurătatea cu tonuri de alb

și se odihnea pe margine de fulger,

îl îmblânzea pentru ziua când n-o va recunoaște

decât în enigmele expirate

pe care le-a purtat uneori

ca un trofeu.

 

Nu înțelegea decât seara târziu

cum se completau inimile înrobite,

una era prea încărcată cu spiralele dragostei,

cealaltă prea săracă să împartă firimituri

de la masa îngerilor.

 

În ceruri de cristal își trimisese ecoul

(să nu-l strivească de ziduri),

înfășurase veacuri pe cuget

dintr-o eclipsă pe care nu dorea s-o piardă,

îi fusese predestinată -

sălbatică și îndepărtată ca pasărea nordului

în frunzișuri stelare.

 

Cândva mă voi naște special pentru tine,

scrisese pe izvoare,

voi fi conturul chipului tău

și-ți voi traversa inima pe vremea cinei,

dar astăzi dă-mi aripile să zgârii norii,

să împietresc teama de a nu deveni

senzație de sete

deasupra unei fântâini.

[gina zaharia]

încântată, alături de voi, prieteni dragi, de fiecare tablou al artistului...

mulțumiri pentru gânduri bune!