Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Irina Lucia Mihalca]

Un cantec in albastrul infinit, un cantec al inimi  imprimat in fiecare petala si redat zborului, plutirii! Frumos cantec ne-ai adus, Gina!

Cu bucuria lecturii, Irina

[gina zaharia]

o oază vrăjită se întinde sub pașii întâmplărilor

pânzele țesute în galaxia strângerilor de inimă își despletec șoaptele

timpul de dincolo de brațele întinse își scrie misterul

mereu fără soț, pașii își caută lumina peste porți neînvinse

tabloul e mirific

          Peștera în formă de stea

 

 

Arde orizontul în chemări descătușate,
e vremea să-l porți prin albastru,
voi fi într-o sete

de tine departe
dar știi, în lumea tăcerii-nflorește
un grăunte de astru.

Lasă-mă să-ți deschid poarta din vale,
ninsorile s-au dus înspre ieri,
nu le atinge, vor merge pe-o cale
ce trece prin târguri,
tu vino să ceri
dreptul iubirii prin ochi de vestale.

Să rătăcim într-o oază vrăjită,
am auzit că există un țărm
unde legea se scrie cu verde
pe stropi de nesomn;
vom începe să credem în zei, nu-i așa
că dincolo de forța din ei
e peștera noastră

în formă de stea?

 

 

 

 

[gina zaharia]

azi se fixează ruga

 

taci odată
și mergi de numără
izvoarele care au decupat limbajul spicelor
din balanța inimii
azi se fixează ruga
prizonierul de diamant învață să trăiască
într-un desen cu fața spre est

suflet de vraci
recunoști zborul ucis pe culmi
peste flori-de-colț
potecile tale s-au încurcat pe note
taci
și împarte cărțile de joc

în cercuri se-nchid sânzienele
ar mai fi poate
un lanț de argint la mâinile lor
joacă
pe sălbăticie pe noblețe pe numele
brodat cu zei

 

nu încurca mesajele

pregătite să atingă cerul

unul doar unul respiră prin ființa mea

și se citește pe chipul tău

modelează-i sunetele înrobite

în miezul stâncilor

 

printre noi intersecții de vrajă…

 

m-ai surprins, artistule, îndată pregătesc și celălalt poem...

[mihai catruna]

[gina zaharia]

Any, am găsit expresia de roșu însă mi-ar plăcea să-mi descoperi și greșelile din celelate poeme, atunci aș fi convinsă că versurile mele vorbesc în culori, așa cum mi-am dorit. Cât despre întâlnirea noastră artitică, aceasta  s-a întâmplat mai demult, tot într-un joc de imagini si cuvinte...

http://issuu.com/paunmihai/docs/layout_lanturi

atunci am știut că va sosi și acest proiect

mulțumim pentru că ne ești alături

seară frumoasă!

[Vasilisia Lazăr]

Fascinanţi ochii, m-au vrăjit. Ca de altfel toate picturile tale... Cât de frumos ştii să completezi poezia Ginei! Toată admiraţia,

[mihai catruna]

[Any Dragoianu]

,,n-am reţinut versul acela intens,, atentie mare la alaturarea silabelor, apar ligamentitele

si e pacat de poem... e bine sa citeasca mai multi ochi, ca fiecare e subiectiv cu opera lui, ati procedat corect cu acest proiect, in vazul tuturor, oricum aveti ce arata amandoi, asteptam si replica lui Mihai... in culori... Eu zic, si nu gresesc, e un mare noroc... aceasta intalnire artistica... 

[gina zaharia]

Sofy, o alchimie sălbatică împădurește recunoașterea culorilor în umbră.

caută estul în simboluri precise, să-l lege de polii inimii...

te zăresc numărându-mi privirile agățate de inima stâncilor, știi că mereu îmi ies fără soț...

toată prietenia mea,

gina

[gina zaharia]

atunci îngenunchea din cer pe pământ, Maria!

îmbrățișări, cu drag