Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Vasilisia Lazăr]

Precum albastrul de Voroneţ, şi albastrul vostru este unic.

[gina zaharia]

Sunt orizonturile din templul artistului, Nuța. Veșmântul lor e în general albastru. Astfel îl prind în poemele mele, astfel îl văd toți admiratorii lui.

Mulțumiri pentru cuvinte de suflet!

O săptămână reușită, draga mea!

[Nuța Istrate Gangan]

Sunt fascinata de felul in care "vede" Mihai poeziile tale:)
Cred ca am inceput si eu sa vad altfel acest albastru superb:)

[gina zaharia]

Mă închin în albastru

 

De ce suspini pe umărul meu, mare, 

nu mai ştiu să-ţi înţeleg șoaptele

nici să-ţi şterg petalele toate,            

s-a înserat spre adâncuri şi te confund cu visul

cascadelor vulcanice.

 

Ce bun să mai deschid fereastra

pe care ai surâs cândva,

când furtuna ţi-a smuls rădăcinile

şi te-a agăţat de stâncile nedumeririi,

dincolo de ramurile mele?

 

Au adormit pescăruși pe catarge,

învață-i să viseze

altă mare,

și-au lăsat jocul pe țărmul cu decor angelic,

și-au trădat aripile,

dar nu le judeca avalanșa de doruri

pe care le-au împărțit

în jumătăți de cântec.

 

Mă închin în  albastru, mare,  

să-ţi culeg respiraţia,

să te strâng în tonuri discrete,

să-ți împrumut balanța enigmelor fără timp,

să-mi recompun vraja torentelor de lumină,

să…

                         

Poate cândva îmi vei înflori numele

pe valuri.

 

[gina zaharia]

Albastru nesfârșit -  feeria de astăzi, Mihai!

Da, sunt aici, cu prietenii dragi însă nici cuvintele mele nu pot exprima adevăratele mulțumiri. Îi asigur însă de respectul și prietenia noastră...

[gina zaharia]

Cu siguranță că imaginile artistului spun toate necuvintele mele, Lisia!

Încerc doar să dau la o parte vălul pentru a pătrunde, din toate unghiurile,  lumina deja de prisos...

Îmbrățișări multe, multe...

[gina zaharia]

poate pentru că ne dictează marea, Maria! ea este dirijorul proiectului nostru!

mulțumim, scumpa mea!

[mihai catruna]

multumesc tuturor...asa cum am mai spus...cuvintele mele sunt culori...o rog pe Gina sa raspunda ea mereu in numle nostru la asa mesaje  deosebite de prietenie ...

[Vasilisia Lazăr]

Extraordinar crezul tău, Gina, iar tabloul lui Mihai, o nebunie. Sunteţi nemaipomeniţi. Rar mi-a fost dat să cunosc oameni cu o aşa capacitate de creaţie.

[Belean Maria Ileana]

Port rochie de spumă,

culoarea ei nu m-a minţit niciodată,

e substanţă de adevăr precum toate ferestrele sufletului meu."- alb si frumos este sufletul tau...foarte frumoasa Gina, felicitari...Iar tabloul lui Mihai este albastru, albastru precum sufletul lui...

Felicitari dragi mei dragi!