Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Sofia Sincă]

Consistenţa versurilor ne induce o descătuşarea revelatoare, într-o lume de vis aprins cu imaginea tabloului lui Mihai.

Stări la ţărmul mării, contemplare a cerului ce se uneşte cu marea ''într-o atingere nepământeană''. Forme, imagini, lumini şi culori nuanţate, versuri... un adevărat miracol.

Deosebită admiraţie, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

lasă-mă lângă țărm 
drumul de corali duce spre tine 
nu zidesc nimic fără să ating cerul 
fără ca brațele tale să mă strângă dincolo de lună 
împlinesc visul fărădelegilor 
pe bolta unei peșteri de vară 

Superb, Gina!

Mihai, minunat!

Nu încetaţi să mă uimiţi cu fiecare zi...

[gina zaharia]

lacrima ca o sete netrăită

 

 

de rele mă ferești când mâinile noastre
pier într-o atingere nepământeană?

lasă-mă lângă țărm
drumul de corali duce spre tine
nu zidesc nimic fără să ating cerul
fără ca brațele tale să mă strângă dincolo de lună
împlinesc visul fărădelegilor
pe bolta unei peșteri de vară

ai fost nebun să crezi că inima ta
e trează
zăcea într-un sanatoriu de lumini
la capătul pământului
și-ți era foame și mă strigai
și-ți rămăsese timpul într-un colț ornat
cu umbrele noastre

e ziua clepsidrelor goale
umple-le
petalele iubirii întorc calendarele
lângă un pian odihnit
în iarba-dorului se revendică verdele
vulturii dorm
într-o ploaie otrăvită

nu-i așa că-n ochii tăi îmi porți lacrima
ca o sete netrăită?

 

 

[gina zaharia]

Maria, mulțumim!

[Belean Maria Ileana]

paharul din care sorbeam liniștea 
se adâncea în secretul râului "- admiratie si frumos...si tabloul este superb...bravo dragilor...

[mihai catruna]

[gina zaharia]

din când în când vulturii schimbă valurile

cu epilogul drumețului

prin troiene de tăceri

sarea înflorește în temnița impulsului

trecerii prin ziduri de ploi

rămân pe frunzele

răsucite în cântec...

mulțumesc, draga mea Sofy!

[gina zaharia]

mulțumesc, Dan! astăzi, reveria are gust de sare...

[Sofia Sincă]

Trăire mixată între penel şi cuvânt cu puterea de absorţie a existenţei pe o punte de sare... elementul principal dăruitor de etern, învăluit şi lumină şi tăceri. Florile câmpului albastru dăinuie printre valurile ce spală ''bulgărele de sare''.

Vrajă şi farmec.

Admiraţie maximă, Sofy!

[SPRINCENATU DAN]

Superbe versuri, felicitări Gina !