Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[gina zaharia]

Da, Sofy, sunt universuri care se întrepătrund pe culmile stâncilor, sunt raze care-și dau binețe când pornesc să cutreiere vârfurile brazilor ori sunete de harfă la lăsarea serii... Peste ele, surâsul clipelor ce vor fi înflorit sălbatic, într-un descântec...

Week-end plăcut, draga mea!

[Sofia Sincă]

Univers al luminii, culori ce ard melancolic în stropi adânci de iubire îşi croiesc drum printre simboluri versificate, călăuzind drumul existenţei. Nimic nu e întâmplător. Totul este prins într-un angrenaj al atracţiei, în extazul din ''cântecul inimii''.

Mi-am umplut sufletul de frumos şi mă bucur să sunt martoră la această operă de artă care se construieşte.

Sofy

[mihai catruna]

[gina zaharia]

Autograf pe-o ramură verticală

 

Nu, nu ţi-am spus toate cuvintele,
mai aveam câteva
păstrate pentru ziua în care
îmi vei fi cunoscut cântecul inimii;
am început să le uit,
s-au amestecat între ele
iar sunetele principale au făcut
pârtii de dor
prin nămeţii timpului.

Nu, nu ţi-am făcut portretul stărilor,
mai aveam o pânză de suflet
care aştepta esenţa culorilor;
nu înţelegeam de ce
autograful tău
îmi încleşta simţurile
şi-mi devenea ramură verticală.

Într-o zi îţi voi număra gândurile
şi le voi îmbrăca în flori de lună;
vor fi alfabetul pictat
pe tâmplele nopţilor.

Îţi voi da, în schimb, tabloul cu două porți
care se caută în lumină...

 

 

[gina zaharia]

Era refrenul culorilor, Maria!:)

Și eu repet: ești minunată!

[gina zaharia]

Mihaela, un pescăruș de azur repetă cântecul catargelor...

Mulțumiri, cu drag,

[gina zaharia]

Bonnie, izvoare urcă munți pentru botezul florilor-de-colț...

Te îmbrățișez, prietenă dragă!

[gina zaharia]

Oglinda în care te vezi cu ochii celuilalt, oglinda care metamorfozează sentințele dragostei...

Tu știi să citești în oglinzi, draga mea Sofy!

Cu drag,

[gina zaharia]

Any, de câte ori cobor spre fântână te știu lângă zidul ei... și mi-e limpede în suflet...

Mulțumesc, mulțumesc!

[gina zaharia]

Lisia, eu doar  înalț zemeiele agățate prin ramuri obișnuite. Artistul le repartizează pe anotimpuri... 

Îmbrățișări!