Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Irina Lucia Mihalca]

O bogatie de lumini si culori esti in tot, suflet minunat! 

La multi si frumosi ani, cu bucurii si impliniri, cu iubire si clipe de neuitat!

Cu aleasa pretuire, Irina

[mihai catruna]

[gina zaharia]

Bogăția florilor de timp

 

Voi, dansatoare pe câmpii celebre,
Aţi învățat un cântec  violet,
Pe scara vieţii, paşii de adverbe,
Sunt simfonii aprinse-ntr-un portret.

Când luna-şi plimbă trupul de vioară
Pe sidefiul unui dor boem,
Tot valsul serii se închide-afară
Și-şi lasă adierea-ntr-un refren.

Din flori de timp făcut-aţi aşternut
Pe insule de gânduri evadate,
Poveşti de rouă s-au rostit pe rând
Și toate-aveau ferestre parfumate.

Îată poemul înflorit în zări
Cu ramul-vis pe scări de anotimp,
Îşi scrie nemurirea peste mări
Spre bogăţia florilor de timp!

[gina zaharia]

Maria, cuvintele tale au veșminte de flori iar Mihai nu va înceta nicicând să ne răsfețe cu arta sa!

Zi frumoasă, draga mea!

[gina zaharia]

Lisia, îți las aici un gând de sărbătoare! E scris cu litere sidefate! Îmbrățișări, cu drag!

[Belean Maria Ileana]

Cuvintele mi-au ramas sarace... poezia izvoreste din adancuri greu accesibile orisicui...pretuire si drag de versul tau Gina! LA MULTI ANI IUBIRE!

Mihai, sentimentul de visare si incertitudine inca troneaza sufletul... maestria autorului este iubit si pretuit!

Felicitari dragi!

[mihai catruna]

[Vasilisia Lazăr]

Gina, deşi îţi cunosc harul poetic, deşi ştiu cât de productivă eşti în POEZIE, nu încetezi să mă uimeşti în fiecare zi. Litere sidefate construiesc noi şi noi cuvinte fermecate. Ţi-ai răsădit deja zborul. El  a răsărit şi, crede-mă, e legendar.

[gina zaharia]

Păstorii adevăratelor simboluri

 

Cum să îngrădesc pasajul care m-a învăţat

să citesc sub învelişul pietrelor

şi să culeg setea

din boabe cu aromă de lut?

Diamantul ghimpat doarme într-un ieri absolut.

 

Cum să las pradă pajurii truda întregii veri

din genunchii copacilor

cu ramuri spre fereastra limpede

şi nesfârşită,

când ploaia îmi șterge rădăcina

pe care am ți-am urcat iederă?

 

Cum să te strig când mi-am pierdut numele

în lumina care-mi țese gândurile

şi-mi recunoaşte umbra din călimara de noapte,

din verdele amiezii,

din tropotul dorinței de a-ți fi sens?

 

Mi-ai dat parolă pentru hotarul mugurilor,

mi-ai ales pasul de dincolo de mine,

e din litere sidefate,

zgârie pământul pe care am trecut cu orbii

spre înălțimi,

voi răsădi alt zbor

poate legendar…

 

Păstorii adevăratelor simboluri mi-au redeschis clipa.

 

[gina zaharia]

Am lăsat candelabrele să-mi călăuzească pașii, Corina, mai am câteva sensuri de trecut prin reverie...

Pe colina gândului de astăzi ești lumină! Mulțumesc!