Să tac, iubind

[M M]

 

 

Dac-aș putea iubi tăcând, pesemne

Că norii ar pleca în pas  grăbit

Din cerul tău senin și-un infinit

Cu-atât mai mult s-ar strădui să-ndemne

 

Sărmanu-mi suflet obosit de ploi

Să mai rămână-n pace si tarie

Să creadă visător în poezie

Găsind iar taina mersului in doi.

 

Dac-aș putea să înțeleg cum tu,

Sub răzvrătirea falnicilor tei,

Te pierzi in noapte singură pe-alei

N-aș mai putea să spun nici Da, nici Nu

 

Și-n nerostite vorbe aș gasi

Întreaga pace-a unui veac pierdut,

Privind amar către un trist trecut

Cu nicio vorbă să nu pot răni,

 

Dar clipele ce trec, mereu mințind

Mă răscolesc, nu pot să tac iubind…

 

[M M]

Nu-i niciun drum in iarna asta grea

Chiar de-ai sa-mi ceri nu pot sa spun nici Da,

Insa nici Nu, oricat as incerca

Nu pot ramane, nu pot nici pleca...

 

Ma bucur sa te reintalnesc, Gina !

[gina zaharia]

De brațul stâng se plimbă singur -  Da,

(Spre răsărit se-aprinde-atunci o stea)

Dar când apare Nu de după nori

Știu că mi-e drumul sigur cu ninsori!

Bine ai venit, Mircea! Așteptăm să ne încânți cu poemele  tale!

[M M]

Multumesc Mihaela!

Gand bun !