cântic mânăstiresc

[petrut dan]

ficatului meu nu-i face bine alcoolul

beau cu prietenii doar pentru că nu am acasă ce face

în bodegi cu tavanul căzut de la cealaltă masă

diavolul se preface că-i place

răzbunătoarele ploi dau țării ocolul

 

în cer Dumnezeu simțeam că ne-o coace

cineva începe un cântec știut de părinți și bețivii săraci

de la capătul străzii preoți ne-ndeamnă normal la război

după noua poruncă

iau carul de-acasă perechea de boi

sânii tăi îmi fac rău- legiunea de draci

ce joacă țonțoroiul pe drum se aud până-n luncă

 

îngropau un creștin cum stă scris într-o carte

bocitoare femei de-ale mortului cunoștințe sau rude

după mintea mea cui i-e rușine de dragoste să nu aibă parte

după inima mea nu știam despre vorbe că pot fi minunate și crude

 

când ficatului meu nu-i face bine alcoolul

ori lipsa iubirii sau a vreunei femei cum ar fi dar nu virtuoase

mi-ar plăcea aviația fără arme de foc să-mi sperie stolul

ce mi se-așază pe cap ca pe cele mai vulnerabile oase

 

dimineața ești cea mai frumoasă și cea mai fierbinte

stau cu mâinile -n păr și nu-mi vine să las ziua să treacă

cât te-aș iubi și cât aș fi de flămând ani de-acum înainte

pentru trupul tău m-aș certa și cu moartea să-și țină sabia-n teacă

 

ficatului meu și iubirii alcoolul nici mult nici puțin

îi place cât nu m-aș ruga de dorințele noastre îmi fire să-mi vin

[Corneliu Neagu]

Acolo unde curge alcoolul apare și diavolul, prefăcându-se că-i place. Dar el a venit, mai degrabă, pentru aceste versuri frumoase, crezând că sunt scrise pentru el. Dar nu pentru el le-a scris poetul ci pentru noi muritorii care le citim pentru a ne îmbăta cu savoarea lor. Eu am fost prezent aici la ceremonie și mărturisesc că mi-a plăcut!