Ultimul păcat

[Monica Pester]

Revin pe-a  sângelui cântare 

Ðin drumuri reci și-ntunecate 

Mi-a fost atât de dor de soare 

Legat am fost sub trei păcate. 

Cerșeam întruna viață nouă 

Sub geana cerului umblând 

Ðar nu știam că v-aduc vouă 

Tristeți să le-ndurați plângând 

Trăiam pe muchiî de-adevăr 

Plimbam idei necunoscute 

Găndeam bucata unui măr 

Un fel de-a închina redute

Și tot speram că neamul meu 

Se va trezi din adormire,

Va face pasul cel mai greu,

Va renunța la-ncremenire. 

Umblet naiv aveam în tălpi 

Și-n ochi se-ntuneca o rază, 

Mă-nfioram sub vechii stâlpi 

Uitând să dăltuiesc o frază 

Și a trecut un veac prin mine 

Goarna minciunii a tăcut 

Carnea mi s-a sculptat în rime

Și-n ceruri locul mi-i trecut. 

[Corneliu Neagu]

Trăim cu toții pe muchii de adevăr, dar sperăm că acest neam se va trezi din adormire, așa cum și poeta speră, punându-ne în față o poezie pe care am citi-o dintr-o suflare. Tema dar și conținutul mi-au plăcut foarte mult...