ziua cârtiței

[petrut dan]

azi mi-am cumpărat flori și țigări

cine trecea strada dădea din cap și trăgea

cu plăcere

până în stomac

 de obicei femeia nu se împacă ușor

cu sentimentul că acel adânc este numai al bărbatului-

templu umed făcut din mâinile împreunate

fără supunere

 

cine să iubească atât

 

mi-am privit fața în ochiul apei

orfane de stele

rânduri precum forma unor statui egiptene

mă îndemnau să ascund balada

despre sfârșitul unui an

plin de toane

 

nu-mi cer partea mea de femeie

și nu-mi dau partea mea de bărbat

prefer să găsesc un șarpe între sânii iubitei

 

de-aceeași înțelepciune

 

[petrut dan]

Monica, am citit cu interes ce mi-ai scris, interesant punctul tău de vedere și aplicarea în același timp apreciez reacția și mă bucură, mulțumesc, bună dimineața și ție, cu drag!

[petrut dan]

Ada, îți mulțumesc pentru prezență și comentariu, te mai aștept, cu drag!

[Monica Pester]

Revin. Trăim vremuri aș zice palpitante dacă n-ar fi chiar periculoase. Interesant extrem în cugetarea ta de azi este că introduci semne clare referitoare la ce se întâmplă acum în țară.  Punctezi convulsiile poporului și cu o discreție îmbrăcată în lirismul obișnuit, ca un fel de guru, ne sfătuiești să privim moneda pe ambele părți ale Creației, feminin și masculin și să luăm hotărâri dictate de înțelepciune. Șarpele a fost dintotdeauna un reper cu conținut dual, bine-rau în fața căruia trebuie  să alegi. El îți oferă otrava care te poate omorâ dar și din care se poate face medicament. 

Ești un adevărat  Maestru al cuvântului pe care-l imbogatesti cu atâtea idei!

Poete,

[Monica Pester]

Deja, Poete, eu nu mai citesc aici poezie. Citesc o fulgurație de suflet, un respir scurt, intens, superlativ, ca o supapă care în sfârșit se deschide și detensionează o teribilă încărcătură emoțională care nu mai are loc și  trebuie să explodeze. Femeia cu milioane de fețe nu a putut fi atât de divinizata decât cum o faci tu, Poete

Poete,

[Ada Nemescu]

"orfane de stele

rânduri" de vorbe nespuse își așteaptă învierea-ntr-o carte

câte Ane să zidești poete

până la înțelepciunea de apoi?

să oferi flori când iubita nu se așteaptă și poezii,

aDa