Iluzie

[mircea cocu]

Părul negru şi buclat

Îl purtai mai jos de umeri,

Trăiam visul nevisat,

Ce frumoşi eram şi tineri!

 

Murmurau buze cărnoase

Când pe cer voiai să numeri

Stelele mai luminoase,

Căci eram frumoşi şi tineri!

 

Aveai suflet nepătat,

Coborâtă dintre îngeri,

Drumul vieţii neumblat,

Ce frumoşi eram şi tineri!

………………………

Uneori, pe câte-o stradă,

În plimbarea mea de vineri,

Dorul meu ar vrea să-i vadă

Pe cei doi, frumoşi şi tineri!

 

[Mihaela Popa]

plăcut!

[chindea maria elena]

Nostalgii în pas de lepădă, ușor parfum de tuberoze! 

[mircea cocu]

Mulțumesc frumos, doamna Chris, sărut-mâna.

[Chris]

da, cred ca toti avem aceste stari nostalgice. frumos! 

[mircea cocu]

Vă mulțumesc frumos, doamna Vasilisia Lazăr, pentru timpul acordat și pentru sugestie; am schimbat versul cu speranța că va da mai bine sau măcar să nu dea mai rău. Sărut-mâna!

[mircea cocu]

Mulțumesc mult, domnule Corneliu Neagu, pentru comentariul onorant și încurajator.

[Vasilisia Lazăr]

Uneori, pe câte-o stradă,

În plimbarea mea de vineri,

Dorul meu ar vrea să-i vadă

Pe cei doi, frumoşi şi tineri!

Amintirilor frumoase sã le lăsăm liliac alb. Timpului, copacii înfloriți. 

Având în vedere dimensiunea poeziei și faptul că ultimul vers din fiecare strofă conține cuvântul „frumoși”, versul „Aveai buzele frumoase” nu cred că este cel mai potrivit, mă refer la repetiția frumoase/frumoși.

[Corneliu Neagu]

Mereu frumoși și tineri, dincolo de timp, dincolo de vârste, pentru că aceste stări ale spiritului sunt eterne! Iar aceste versuri minunate ne amintesc că frumusețea și tinerețea nu țin de numărul anilor pe care îi contorizăm în contabilitatea minții ci de vibrația eternă a sufletului!