Maci

[Stanescu Valentin]

                                             ’’...de fiecare dată când mă gândesc la tine

                                                  te văd ascunsă în părul lung

                                                  ciudat obiceiul acesta

                                                  de a-ți prinde în el o floare de mușcată’’

                                                                    Dincă Valerian

 

Pe câmpul de necuprins

priveşti uimită şi taci

când e totu-n roş-aprins

în iarbă sclipiri de maci.

 

Petale de roşu-nchis

culeg rouă-n dimineţi

şi ne plimbă într-un vis

cu iubire vieţi de vieţi.

 

Ei se-aşează-ntr-una şic

în plete de femeie,

fac din dorul cât de mic

unul cât marea Egee.

 

Buchetul de maci adun

dintr-un lan mare de grâu

şi-mi e greu, acum să-ţi spun,

gândul să-l mai ţin în frâu...

[Ada Nemescu]

… ce melancolică e iarba argintată

și firul de nisip încremenit

mirabile arderi în sufletul sfiit

iar timpu-i fugar ca o scuză mirată

viața și moartea împletite-nmiit

E tot ce visăm, ce trăim, e o ... joacă!

mulțumim, 

[Stanescu Valentin]

Dăruiesc un buchet de maci din gând Doamnelor acestei dimineţi cu iz primăvăratic...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Delicate ca un buchet de maci sunt versurile poeziei. 

[Ada Nemescu]

Frumos catren drept motto ați ales, domnule Valentin...

poezia ce a urmat e închinată macului, cu o drăgălașă sfiiciune adolescentină :)  aDa