*****

[miodrag radanov]

nu există lumină în căușul mâinilor pregătite să tragă

în ciuda faptului că mănânc

rar

pot să-mi fac vânt de pe acoperișul casei tale

adevărat nu reușesc să țin pasul cu vrăbiile ce se vând

pentru un ban

dar asta înseamnă că mă supun evoluției

științific vorbind faptul că mă las cu toată greutatea

când pe un picior

când pe un altul

mă face mai bun și de dorit frate cu diavolul

preaînaltul

mi se pare că cei trei magi au trecut puntea

neschițând

semnul crucii

dar asta nu i-a împiedicat să se ferească

de ceasurile mai puțin bune ale întunericului

și de teama de a nu mai fi

i-am spus timpului

dușmanule

m-ai găsit și aici

în timp ce vă scriu piatra coboară

din cer

unde iubirea își pregătește locul de dormit

fără ajutorul vreunei mâini omenești

[miodrag radanov]

mulțumesc, gina!

[gina zaharia]

i-am spus timpului

dușmanule

m-ai găsit și aici

în timp ce vă scriu piatra coboară

din cer

unde iubirea își pregătește locul de dormit

fără ajutorul vreunei mâini omenești

În timp ce scrii, timpul adună laurii.

O poezie frumoasă, așa cum ne-ai obișnuit.

[miodrag radanov]

mulțumesc!

[Floare Arbore]

poemul prezintă metafore năucitoare care mi-au dat de gândit. sincere felicitări.

[Plopeanu Nina Elena]

Nici măcar pactul cu diavolul nu oprește curgerea ireversibilă a timpului.

[Ada Nemescu]

*vânt în căuşul palmelor*

aşa i-aş spune, parcă totul alunecă aparent în dezordine, aşa cum apare universul în cărţile pentru copii...

un final concluziv ca o pudră de praf peste timp

aDa