Ochi de cărbune

[Dinca Valerian]

Nu știu dacă e ziuă sau noaptea stă să cadă

răpusă între gânduri. Va fi o clipă lungă

-n-aprinse felinare. Destul să ne ajungă

frânturi din ieri ascunse de astăzi în rocadă.

În locul imposibil strigoii nopții vi se

adună pe sub streșini. Dorințe panicarde

alungă răsuflarea când cinic se ivise.

Abia se mai distinge lumina care arde

cu frică de-ntuneric. Se zbat în piept cocarde.

Doar ochii de cărbune cotrobăiesc prin vise.

[Dinca Valerian]

@ Valeria Merca Daca in schema dvs ultimul vers este mentionat e-c, deduc doua posibilitati: ultimul vers poate avea rima sa proprie (e) sau poate sa rimeze cu versurile 5 si 7 (c).  Voi incerca si schema asta, nu-i greu. Din cate se vede, nu respect sablonul a-b-b-a c-a-c d-d e-c. Si nici nu spun o poveste. Inseamna ca poemul meu nu este o schaltinienă ci o 'valeriana'.

[Valeria Merca]

Nu știu cum ați reușit, dar cu rimele pentru schaltinienă iarăși ați dat-o în bară! :)

Deci, repet: 

a-b-b-a E bine până aici 

c-a-c  Rima la versul 2 din terțină,  nu e buna, iar de aici încolo nu ați mai respectat rimele

d-d

e-c 

Lăsați-o așa. Copiați-vă schema rimelor pe o foaie și verificati-vă când scrieți textul. 

Și nu uitați: schaltiniena este o "poveste"!