Scrisoare de busuioc

[Ionel Mony Constantin]

(A la maniere de Gina Zaharia/ Octombrie 2018)

Pe cerul nostru plin de dor
Zbura spre ziuă un cocor
Cu ochii blânzi, purtând în cioc
Scrisoarea sa de busuioc.

S-a învârtit de două ori,
Din depărtare până-n zări
Când pe un stâlp a poposit,
Era se vede obosit.

Stăteam în prag când m-a zărit
Mi s-a părut îndrăgostit
Şi ca un sol adevărat
Spre satul nostru s-a-ndreptat.

Mi-a aruncat să am noroc
Un bucheţel de busuioc
Şi-ntr-un bilet mărturisea
Că s-a îndrăgostit lulea

Când m-a văzut pe internet
Unde postasem în secret
O poză, de la sora mea
Care lucrează-n Spania.

Dar eu i-am scris a doua zi
Mai bine nu te osteni
Că sunt olteancă de pe Jii.
Frumoase însă cam zurlii.

[Chris]

:))

[Vasilisia Lazăr]

Relax. :)

[gina zaharia]

Hotărât cocorul ăsta! Cu îndrăgosteala, zic! Dar atrage atenția, cumva! :)))

Am citit cu plăcere, dle Mony!

[Sofia Sincă]

Frumos! Simți bucuria de a citi.

În unele locuri ai dres busuiocul... (referitor la ritm)

Sofi

[Rădița Răpeanu]

Idilică, dar plinã de esența realului... Am lecturat cu deosebită plăcere...