plouă adânc

[Dinca Valerian]

prin curți înecate nici câini nu mai latră

cojite din ziduri ies umbrele-n gând
plutește rigola în apă curgând
și plouă adânc peste crucea de piatră

nici ziua nici noaptea nu cad la răscruce
de jur împrejur e un fum stins în creci
șiroaie de mâl spală ulițe reci
neliniști în case cât ploaia aduce

nori grei zac în drum prăbușiți de umbrele
alunecă pașii cu frică târșiti
din ramuri cad muguri de ploaie sfârșiți
scrâsnesc pe la porți ferecate zăbrele

* crucea de piatra este un cartier

[Dinca Valerian]

Varianta aceasta e mai frumoasa, dar mai luminoasa decat am vazut-o eu, chiar mai limpede. In varianta initiala rima era 1-4,2-3, dar cadeau chinuite. Acum daca mut la loc versurile totul curge mai bine. Nici strofa a treia nu e cea initiala si se simte putin. Aceea era fara oameni. Acum pare sa fie o alta ploaie. Sau poate ca e la fel cum am simtit-o eu, adanca, indesata, apasand peste strazi si zapacind oameni (reumatism?), doar ca in subconstient mi-e ciuda ca n-am fost la inaltimea ei. Multumesc pentru generozitate si efort. O intrebare de novice: de ce trebuie reglata masura versurilor? Daca toate strofele au acelasi tipar e vreo problema? Intreb pentru ca nu stiu. Multumesc pentru ajutor. Parca au mai fost doi care au scris poezii impreuna.

[Dinca Valerian]

La noi Crucea de piatra nu era rau vazuta ca in Bucuresti. Sau cel putin asa am apucat sa o cunosc eu dupa '955. Ce o fi fost inainte ... Numele se tragea de la o cruce veche de piatra care exista si acum. Inainte cam aici se termina orasul, era o vale unde nu era recomandabil sa te prinda noaptea. Iarna era un derdelus. Acum valea a disparut, au aparut blocurile, dar au mai ramas si cateva strazi. Daca stau in balcon, le pot vedea bine

[Chris]

crucea de piatra a fost un cartier, din cate stiu nu tocmai in regula, de aici poate si acest tablou intunecat cu ploaia care parca ar vrea sa spele toate pacatele

[Dinca Valerian]

Asa am vazut eu crucea de piatra, asa a curs. Stiu ca versurile au lungimi diferite (silabe), dar credeam ca strofele pastreaza schema, o sa verific. De acord ca mai trebuie periata, poate la prima ploaie. Multumesc pentru comentariu

[Sofia Sincă]

E aproape bine. Mesaj există, atmosferă la fel, cea pe care ai dorit-o. Adică dezastru construit din ploi.

Tehnic mai trebuie șlefuită. Ex: versul doi e sărit din ritm din motive de accente. scurg goluri - foarte greoi sună acei doi de g alăturați și se rupe ritmul. Ai mulți de g în tot cuprinsul poeziei, literă nu prea poetică.

se prind de garduri cu nume confuze - aici ar merge mai bine pentru ritm, de garduri se prind cu nume confuze.

Nici măsura nu corespunde unei poezii clasice. În strofa doi fiecare vers are alt număr de silabe. 10, 11, 12 silabe. Se poate 10 cu 12, 8 cu 10, dar pe tot parcursul poeziei.

Prin urmare, drag prieten, de studiat prozodia, dacă vrem să facem versuri clasice corecte.

Am citit cu plăcere,

Sofi