De un albastru nesfârșit... (pantum)

[Valeria Merca]

De un albastru nesfârșit

Sunt ochii ce-mi zâmbesc din ramă.
De-atâtea ori m-a copleșit
Priverea ta senină, mamă!

Sunt ochii, ce-mi zâmbesc din ramă,
Cei mai frumoși de pe pământ.
Priverea ta senină, mamă,
O port în inimă și-o cânt.

Cei mai frumoși de pe pământ.
Se-aprind în noapte două stele.
Îi port în inimă și-i cânt
În toate păsurile mele.

Se-aprind în noapte două stele
Și luminează până-n zori.
În toate păsurile mele
Văd ochii tăi strălucitori.

Și luminează până-n zori,
De veghe stau la răsărit;
Văd ochii tăi strălucitori
De un albastru nesfârșit.

[Valeria Merca]

Mulțumesc mult,  Mihaela! 

[Valeria Merca]

Vă mulțumesc, d-le  Valerian Dincă! Pantumul e genul de poezie pe care o promovez acum. Nu e nimic complicat. E vorba doar de o poezie cu formă fixă.

[Chris]

:( frumos, impresionant,

[Sofia Sincă]

Vibrații dulci-amărui ne trec pe toți, citind oda ta, pantum, despre amintirea mamei.

O defulare personală, dar care poate fi a oricui.

Cu admirație,

Sofi

[Tudor Cicu]

Gânduri care îți răscolesc sufletul. Frumos! 

[gabriel cristea]

Minunate versuri! Felicitări!

[Mihaela Suciu]

Răzbate dragostea în fiecare vers.

 Minunat!

[Dinca Valerian]

Greu si incurcat mestesug, stimata doamna, eu nu m-as baga la asa ceva. Cu intreaga admiratie meritata de o lucrare pe care n-as fi in stare sa o fac. Respectele mele.