casa păsărilor cântătoare

[gina zaharia]

nu suport privirile peste umăr
parcă ar fi conffeti aruncate pe niște străzi goale
nici desene pe asfaltul din fața casei mele nu-mi plac
îmi amintesc
de un ghid care mi-a trimis gândurile
în parcul de distracții
tocmai la ora când o ciocârlie își pierdea între cer și pământ trilul
abia atunci
inimi și săgeți cădeau de acord să acopere
printr-un sărut
luna

am plâns pentru fiecare notă moartă
mă vedeam în ochii ei tot mai adânc
se înnopta și se auzea tropot de îngeri
aș fi împărțit cu ea liniștea din crânguri
dar casa păsărilor cântătoare trebuie să fie din albastru de voroneț
ori din chihlimbarul de colți
și
măcar o dată în viață
aproape
de ușa raiului

[Vasilisia Lazăr]

Cât te invidiez, Gina, pentru dezinvoltura cu care îți eliberezi sufletul în cuvinte! Cât de mult aș vrea să pot fi și eu așa, să nu mă cenzurez după fiecare frază! Bravo!

[gina zaharia]

Cuvintele au aceeași linie de start cu gândul. Așa că nu le e greu să treacă de la albastru de voroneț la chihlimbarul de pe la noi. Îmi place să cred că mereu să vor întoarce acasă. 

Mulțumesc, Sofi!

[Sofia Sincă]

O descătușare de amintiri sub umbrela pesimismului, de cântec și descântec. Farmecul poeziei este bazat pe libertatea nepervertită, de eliberare a spiritului și imaginația poetei, suprarealistă.

Deosebită admirație,

Sofi