Acatist

[Ionel Mony Constantin]

De un timp, în apropiere, s-a mutat EA.
La început nici nu mă cunoştea
Îşi luase peste drum de mine, o casă
Spunea că vrea să fie mică, dar spaţioasă.

Am mai vorbit apoi lângă poartă
Despre vecini şi despre o pisică moartă,
Aruncată acolo de cineva,
O aluzie stupidă la profesia mea.

Când m-a invitat prima oară la o cafea,
O făcuse turcească, dar fiindcă fuma
Şi- a cerut scuze că poate m-a deranjat,
Dar nu m-am simţit deloc afectat.

Am ajutat-o uneori, era singură şi slabă,

Bârfitorilor, le-am spus să-şi vadă de treabă.

Acum pot să vă mărturisesc
Că începusem deja s-o iubesc.

După o lună a terminat totul de văruit
Şi a decis că evenimentul trebuie sărbătorit.
Am fost la un pub, la o pizza şi-o bere

Acolo i-am spus că  dacă-i face plăcere
Aş vrea să devină prezbitera mea.

A roşit ca un măr şi a spus timidă că da.

Aceasta a fost tot şi mă simt fericit,
Cu pruncii pe care mi-i-a dăruit.
Şi  o  mai  admir pentru încă ceva

Prepară cea mai bună colivă de pe uliţa mea
.

[Batmindru Lucia]

Semn de lectură.

[Ion Lazăr da Coza]

Un șpriț cam lung...

da Coza

[Valeria Merca]

...

Aceasta a fost tot şi mă simt fericit,
Cu pruncii pe care mi i-a dăruit.
Şi-o mai admir pentru încă ceva

Prepară cea mai bună colivă de pe uliţa mea.

Un final pe măsura poeziei.

Cu plăcerea lecturii!

Gânduri  bune!

[Sofia Sincă]

Păi a mai fost acest acatist, l-am mai citit și mi-a plăcut.

Sofi