Fabula curajului

[Ionel Mony Constantin]

Fabula curajului

Recent, într-o poiană din Carpaţi,
Au fost la o ședinţă convocaţi
Reprezentanţii faunei locale
Care au decis să pună, toţi, la cale
Un plan secret, sperând să reuşească.
Să apere moşia strămoşească,
Şi astfel să reziste, cu tărie,
De vor fi atacate din pustie
De fiarele venind din Răsărit.
-Eu, spuse ursul, voi lupta cumplit;
Cu pieptul gol, voi fi de neoprit.
- Iar eu, a zis acvila, am curaj
Şi voi lovi duşmanul în picaj.
- Eu am să-l spionez, e -n firea mea,
Şopti vulpoiul; - Îl voi înţepa
Se arătă ariciul agresiv...
Şi, fiecare, cât mai inventiv
A explicat, cum ştie el mai bine,
Să lupte în războiul care vine.
La summit, să nu uit, au fost prezenţi
Şi aliaţi externi, mai competenţi
Sosiţi, de hăt departe, pân-aici
Spre a-l reprezenta pe... Licurici.
La urmă, se înscrise la cuvânt
O râmă ce ieşise din pământ.
Tocmai atunci, în ultimul moment.
Într-un discurs concis şi competent,
Cu demnitate şi cu fruntea sus,
S-a scuturat de humă şi a spus:
- Desigur toată lumea va lupta
Şi nimeni nu ne va îngenunchea.
- Să nu ne temem! Nu o să pierim!
Noi ştim déjà cum să ne târâim...

 (repostare)

[Batmindru Lucia]

Da?! :)

[Vasilisia Lazăr]

Din păcate știm. :(

Excelent!

[Ion Lazăr da Coza]

Știm. :(((((((((((

da Coza

[Mihaela Suciu]

De-a buşilea!:))

[Valeria Merca]

Like!!

[Sofia Sincă]

Am recitit cu aceeași plăcere și am admirat compoziția, dar și morala.

Felicitări!

Sofi