nu și nu

[nicolae vaduva]

nu-mi este teamă, încă, dar tremur preventiv,

că mă vei declina vibrând la vocativ

și-o să mă treci prin hora cămășii de sân-petru

până-mi cristalizează în buletin salpetru.

 

o să mă duci, hăt colo, de-a-nvârtilea, ca tontul,

unde-și agață cerul de cuie orizontul

și unde popii fac, din predici, hărmălaie,

iar dumnezeu, pe credit, le dă apă de ploaie.

 

m-ai vrea, știu că mă vrei, sub brume-nalte, froso,

o bună bucățică în lada unde o s-o

închizi din patru colțuri cu bolțuri prinse-n u, 

dar du-te, plimbă ursul, că toamna asta nu!...

[Mihaela Suciu]

Gata, sunt doxă la îmbinări! Sunteți isteț, domnule Văduva, ați lăsat partea tehnică la urmă, să-mi bat capul cu ,,lada". Mie mi se pare prea actual ,,bolțuri", de ce n-ar merge pe metoda tradițională în ,,u": ori îi dai cep, ori o laşi în coadă de... rândunică!

Vă invit la un butoi de vin de anul trecut, chit că nu-i al meu, nu se pune problema, dar mâine trag la teasc şi nu încape vinul nou, aşa rezolv două situații! A! Aduceți şi salpetru, eu am sulf şi cărbune, şi împuşcăm o beție ca la mama ei de îmbinare, pe urmă plimbăm ursul, să vedem cine zice: Mor! :)

[Mihaela Suciu]

Ei na! Şi eu care mă tot gândeam cu să vă rog să mai postați o poezie, dar dacă-i ,,nu şi nu", fie! :)

La partea cu bolțuri nu-i necesar şi-o bucşă? Cred că mai am una la uşă... Mă informez cu prinderea ,,u" şi până revin, vă rog, dar vă rog, ca la toate să spuneți: Nu!

Mulțumesc!