Rătăcire

[Bouros Maricel]

Cu aripile grele

Sub norii cei înalți,

Speranțe ale mele

Culcuș vă ferecați.

În calea ploii reci

Deloc nu face-ți față,

Pe cerul cu poteci

Vă agățați de viață.

Văzduhul vă e cuib,

Cu gândurile mele

Voi ați făcut coșciug

Ce șade printre stele.

De mine prea departe

Parcă vă regăsiți,

În viața mea e noapte

Pân' o să reveniți.

Mă amăgesc se pare,

Simțirea mi-i beteagă

Și mintea, de mă doare

Nu vrea să înțeleagă.

Mi-i trupul ponosit,

Sunt doară o nălucă.

Chiar dorul de iubit

Și el vrea să se ducă.

Discern foarte puțin,

Și vreau, visez să vină

Un semn poate divin,

Să-mi dea puțină tihnă.  

[Ada Nemescu]

Căutările sunt repetitive, dar mereu altele. 

Căutări sunt și în versuri,  iar această formă oferită aici mi-a dat o stare bună. Continuă, aDa

[Monica Pester]

O altă temă,  dar același stil. Bagajul lexical trebuie îmbunătățit. Nu mai spun de gramatică !

[petrut dan]

Cu plăcerea lecturii, o scăpare în strofa a treia probabil verbul avea altă formă, aici este ați făcut, nu este ca și cum spui a-ți face, forma de la infinitiv mereu reclamă cratimă, dar aici nu e cazul, altfel o lectură plăcută, cu stimă!

[Mihai Katin]

Mă amăgesc se pare,

Simțirea mi-i beteagă

Și mintea ,de mă doare

Nu vrea să înțeleagă.

Mi-i trupul ponosit,

Sunt doară o nălucă.

Chiar dorul de iubit

Și el vrea să se ducă.  aceste  doua  catrene   intaresc  acea  melancolie  a poemului ,un  pesimism  romantic  ca un  ecou  bacovian  si  de aceea   toata  aprecierea mea!