Visuri de iarnă

[C.Titi Nechita]

Vânturi răscolesc cutume

Într-o iarnă fără iarnă,

Nori de cețuri vin anume

Să ascundă orice taină.

 

Visul nopților se sfarmă

Scormonind printre tăciuni,

Gânduri nu mai pot să doarmă

Ca-ntr-o casă de nebuni.

 

Zile trec din poartă-n poartă

Tot mai reci și mai pustii,

Iar pe drumuri de-altădată

Tot mai rar se văd copii.

 

Dor îmi e de-o iarnă, iarnă

Cu mormane de zăpezi,

Cu nori albi ce vor să cearnă

Tot ce nopțile visezi,

 

Cu tot clinchetul de sănii

Lunecând pe derdeluș

Și mulțimea de mătănii

Prin mormanele de pluș.

 

Dor mi-e, Doamne, de fuiorul

Ce pe case fumega,

Dor mi-e, Doamne, și de dorul

Ce prin iarnă alerga!

 

Doar că iarna n-are visuri,

Ori pe toate le-a uitat

În tăcerea din abisuri

Pe unde a tot umblat.

 

Noi trăim și ne dăm ghesuri

Prin noianuri de-amintiri,

Iar grămada de eresuri

Pune bețe în gândiri.

                       26-01-2025

[Ada Nemescu]

...aș putea picta, de vrei

astă iarnă fără iarnă

fără gheață pe alei

și fără mănuși sau blană

e săracă, nefirească,

ne prefacem că e bine

cu răbdare nelumească

o așteptăm în neștire...

mi-a plăcut tare mult, aDa