Melancolie

[Bouros Maricel]

E vreme închisă și ploioasă,
Eu stau molcom privind la geam,
Încerc să văd partea frumoasă
Și să mă bucur de ce am.

Pământul ud respiră parcă,
Și ceața deasă se coboară,
Pe mine dorul mă încearcă
Și depărtarea mă doboară.

Renasc un pic zărind pădurea,
Când ceața deasă-i dă răgaz.
Mi-ascund și șterg înșiruirea
A lacrimilor de pe obraz.

Mă îmbărbătesc că n-am scăpare
Să pot răzbi prin ceața deasă.
Tot ce e viu ușor nu moare,
Deși e grea calea aleasă.

Aștept ca ceața să dispară,
Dar fumul negru îi ia loc.
Aș vrea să ies puțin afară,
Să am de unde să mă-ntorc.

Și sper la soare să apară,
Să lumineze calea mea,
Visez nimic să nu mă doară,
Eu doar visez, de s-ar putea…

[bolache alexandru]

Vă urez și eu bun venit! Din punct de vedere literar, poezia emană melancolie însă mai trebuie lucrată...

[petrut dan]

Bine ați venit, cu stimă!

[Grig Salvan]

Tristețe de toamnă târzie, melancolie bacoviană cu ceață și negru de fum, cu dor de ducă și neliniște în suflet. Bine redată starea lumii și a sufletului rătăcitor prin ea.

[Ada Nemescu]

Ce melancolie! Doare... ca uitarea,

visele să-ți fie, ca privirii - marea

De-un albastru pur, mai senin în zori

sau ca roua dulce pe obraz din flori...

Bine ai venit, frumoasă melancolie!

[Chris]

Bun venit!

[Vasilisia Lazăr]

Bine ați venit! 

[Stanescu Valentin]

Maricel, bine ai venit sau bine ai revenit,

 

          frumos pastel ne-ai dăruit în aşteptarea unei ploi -

     poate fulgul de zăpadă ne va bucura privirea

şi va pune pături dalbe direct în lanul cu trifoi

     ca albina-n primăvară să adune-n saci nectarul

          să-ndulcim amarul vieţii să revină-n noi iubirea...

 

Te aştept în paginile mele de mai jos şi din urmă.