Știind măsura-n toate, ce vise-avem, pe unde...

[Ada Nemescu]

Motto: „Dragostea e un demon: nu-i înger mai slab de înger decât dragostea.” -  William Shakespeare

 

Floarea de cuvinte mi-a intrat în suflet

Ca o simfonie, ca un dor curat

Mierlă-n cuibul din salcâm înalt,

Aripă e-n zbor, nicidecum un umblet

 

Să-ți fie infinitul mult, se-aude clar, oriunde

 că porți ninsori pe tâmple, în inimă arsură

că flori răsar pe buze, icnești de o strânsură

a gândurilor bune, a tainelor fecunde…

 

Să-ţi fie clipa candelă cerească,
Iar visul să-l îmbraci în amintiri,
Să porţi pe braţe taina îngerească
Şi s-o ascunzi mereu în nemuriri.

Destul încât să-mpodobească firea

Doar liniştea din stele mai coboară.
Un farmec blând misterul împresoară,
Şi-n haina nopții albe, sclipește fantezia.

[Monica Pester]

Recunosc, Ada, aceasta creația de acuma m-a captivat de la început. Încă studiez,și nu numai la tine, legatura titlului cu mesajul  poemului .Și de asemenea impactul unui titlu asupra cititorului. Un real devorator de poezie va fi călăuzit imediat in adăncul poemului, simtindu-i fluxul de la început. În scrierea ta am  fost total surprinsă de fervoarea imaginației cu care ai ales cum se va numi poemul. La primă vedere, par despărțite ca mesaj,  mai apoi devine uimitor  cum intrând în lectură cu totul, constați ca titlul tău este  o avangarda , ca buzduganul aruncat de zmeu pentru a-și anunța sosirea în castel. Vine apoi șirul de metafore trimise înspre iubit, cu un  ton de magic descânt, care te poartă alene în tainele dragostei.

Da, poemul acesta m-a impresionat în mod cert !

Ada,

[Stanescu Valentin]

aDa,

 

frumoasă şi adâncă zicere:

 
’’Iubiți-mă, pentru că altfel, nici nu știţi ce pierdeţi!’’

 

ce-i mai frumos decât o zi cu ploaie

când stropii te sărută pe gât pe’nalta frunte

şi stinge fierbinţeala absurdă ce înmoaie

şi piatra ce-i semeaţă-n vârf de munte

 

ce-i mai frumos decât o zi prea tristă

ce ţi se dă să te-ntăreşti pe-ascuns

să vezi peste durere că există

la orice întrebare un răspuns...

[Ada Nemescu]

Dreptate aveți, dragii mei Lisia și Alex! 

Dar mă cunoașteți, am imperfecțiuni.

se spune că atunci când iubești pe cineva, îi iubești tocmai imperfecțiunile.:))

Iubiți-mă, pentru că altfel, nici nu știți ce pierdeți!

aDa

[bolache alexandru]

Un poem deosebit! Păcat că nu ai păstrat același ritm din prima strofă.

[Vasilisia Lazăr]

Exceptând micile aritmii, ai scris un poem sclipitor. Drag!

[Ada Nemescu]

Mulțumiri, Mihaela, apreciez!

aDa

[Mihaela Popa]

frumos, Ada, admirație!

[Ada Nemescu]

Sunt copleșită,  dragă prietene întru cuvănt...

Comentariile tale ( nu numai la postările mele) sunt generoase, avizate, și obiective. 

O bucurie să ne întâlnim în acest spațiu,  pe care-l înnobilezi cu muzica oferită cu dărnicie.

Considerație, aDa

[Grig Salvan]

Fiecare vers parcă sculptat cu migală în bronz frumos sunător ș sclipitor, fiecare strofă un poem în sine. Începând chiar cu prima:

„Floarea de cuvinte mi-a intrat în suflet

Ca o simfonie, ca un dor curat

Mierlă-n cuibul din salcâm înalt,

Aripă e-n zbor, nicidecum un umblet”

Ce metaforă minunată e „floarea de cuvinte” ce se insinuează în suflet „ca o simfonie, ca un dor curat”.

Iar „tainele fecunde” m-au incitat mereu și mi-au „strâns” inima în cleștele lor.

Apoi magistral îndemnul aproape biblic:

„Să-ţi fie clipa candelă cerească,
Iar visul să-l îmbraci în amintiri,
Să porţi pe braţe taina îngerească
Şi s-o ascunzi mereu în nemuriri.”

O lectură deosebit de plăcută!

[Ada Nemescu]

Mulțumiri celor ce au trecut și citit,

Ana-Maria Butuza,

Monica Pester, și alții poate, aDa