fânarul cu flori în lucernă

[Stanescu Valentin]

fnrlcflrnlcrndprtdlmşltmblnfnrltctcflrnlcrnrcdllrtndlsnltsprvlfrbntcplprndcnrvşsltndncptmnlmlţlrgpc

psgndrpldscrcrrttpbţrcndcrcbnsnpsşptltlvbrnddpsrntncbrspsd

                                                                                               aeiouăâî

 

 

                                                  departe de lume şi-al ei tămbălău

                                                      în fânarul tăcut cu flori în lucernă

                                      dor               urc dealul rotund al sânului tău

                                   de dor                  spre valea fierbinte-a capului pernă

 

                                  zbor în                 doi cai nărăvaşi săltând în copite

                                     dor               mâinile mele-ţi aleargă pe coapse

                                                    gânduri peliade îs cercuri rotite

                                              pe bolţi urcând curcubeie-n sinapse

 

                                             şoaptele tale vibrând aud

                                             păsări în taină coboară spre sud...

 

[Amanda Spulber]

Văd aici o încercare de a împleti senzualitatea cu ludicul, un preludiu ca o promisiune într-un joc de cuvinte. Îmi place ideea de ludic, dar nu îmi place prima parte. Am înțeles că e vorba de versuri scrise fără vocale, dar nu îi înțeleg rostul. Pentru versurile în sine, cred că s-ar potrivi evidențierea cu litere îngroșate și ar mai trebui lucrat textul pentru ritm. Ceva de genul acesta, fără pretenția de a fi ceva perfect, e doar o sugestie.

departe de lume ŞI AL ei tămbălău
în fânarul TICSIT cu flori DE lucernă
**de dor** urc dealul rotund al sânului tău
**spre dor** spre fierbintea vale și pernă

**zbor** CA doi cai nărăvaşi săltând DIN copite
**cu dor** mâinile mele-ţi aleargă pe coapse
gânduri PLEIADE SUNT CA ȘI cercuri rotite
RAPID ÎNĂLȚÂND curcubeie-n sinapse

Iar şoaptele tale vibrând LE aud
Când păsări în taină coboară spre sud...

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Stănescu, daaa, tăcerea doare. Nu uitați că și dumneavoastră ați tăcut în mai multe rânduri. Iar noi am fost aici. Am rămas aici. Cu tăceri, cu pauze, cu încercări de tot felul... Dar am rămas. Și a durut... Dar am rămas.

Cu drag și cu speranța că și dumneavoastră veți rămâne!

[Vasilisia Lazăr]

N-am înțeles. Cel puțin prima parte îmi amintește de pisicuța mea Rozica, atunci când a adormit pe tastatură. Voi reveni după ce reparați.

[Grig Salvan]

Un cântec de dragoste de o mare frumusețe și gingășie, senzualitate și muzicalitate. Parcă m-am regăsit peste ani în fânarul unei prime iubiri adolescentine, unde descopeream frumusețea ființei de lângă mine, parcă văd aievea cum „urc dealul rotund al sânului tău”, un gest de o frumusețe sublimă, sau „doi cai nărăvași săltând în copite/ mâinile mele-ți aleargă pe coapse”. Finalul are o incantație magică: „șoaptele tale vibrând aud/ păsări în taină coboară spre sud...”

[Mihai Katin]

d-=voastra  aveti   darul unei   minutiozitati   poetice ,al   tapiseriei   lirice   si  aceste  eforturi   trebuie  sa-si  aiba  pqarte  de recunostinta  noastra!

[Monica Pester]

Sunteți un conviv de excepție, dle Stănescu . Dorința dvoastră  de socializare pe temele lirice din acest spațiu este furtunoasă, regenerantă , chiar ispititoare. Este minunat să ai astfel de parteneri de pagină care să scrie și foarte frumos. Poate greșesc, dar imboldul dvoastră de a scrie este atât de tumultuos încâ găsește subiect de la aripa gâzei pâna la pana din călimară. Toate într-o descriere asemănăatoare picturii naive, așadar cu atât mai prețioasă ! Vă admir stilul și creația , chiar dacă punerea în pagină , fermecătoare, de altfel, este totuși o enigmă pentru mine ! Părem un pic părăsiți de -capo del tutti capi - , Lisia , dar mă bucur pentru vacanța pe care și-o dăruiește. Așadar,între noi, în această familie, zic, ne spălăm metaforele și le dăm pe rând strălucire !

Dle Stănescu, 

[Ada Nemescu]

Am citit de multe ori cu ajutorul telefonului (din motive obiective nu am putut altfel). Toate cuvintele se vedeau așezate alandala... și nu se înțelegea ce rost au consoanele postate ca ...motto?

Acum, s-au rânduit frumos versurile, cu acel * quelque chose * dor de dor în zbor...

Sunt fermecătoare (versurile), atingând apogeul senzualității și erotismului ...

Nu este greu de a sesiza un amar și o supărare, cu privire la activitatea site-ului, respectiv animația cenaclului, cum spuneți...

Dar, trebuie să recunoaștem că sunt fluctuații în activitate datorate cauzelor externe... Viața este greu încercată, timpul ne este prieten dar și inamic, aici ajung cei mai împătimiți de literatură...

Înțelept, generos și talentat, aici  trebuie să fiți!

Titlul? un POEM în sine! 

Considerație! aDa

[Vasilisia Lazăr]

Îmi cer scuze. Eu, de 15 zile, sunt plecată în vacanță. Nu pot comenta pe telefon. Dar în maxim două zile voi reveni și voi recupera.

[Ana-Maria Butuza]

Mi-a plăcut acest poem, mi-au plăcut și celelalte! 👏

[Stanescu Valentin]

Din respect pentru Domnul Mihai Katin nu am mai  postat încă odată cu acest poem de dragoste şi îmi permit, sub rezerva unei atenţionări severe, să îl aşez aici.

 

                                                                                          hai

 

                                                     nu te sfii dă-mi mâna hai dă-mi mâinile-amândouă

                                               ca într-un dans adânc să te cuprind din ieri să te desprind

                                          hai să alergăm nebuni desculţi prin parc acum când plouă

                                     să-ţi văd zâmbetul explodând şi bujorii în obraji cum ţi se-aprind

                              hai

                                     să admirăm în plin zenit perechea solitară de-albatrosi

                                         cum îşi leagănă iubirea în piruete largi pe marginile spirii

                                              în iarba udă cu ochii verzi ca tine să ne rostogolim frumoşi

                                                   în noi vibrează clipa în noi se-nchide fluxul eternului iubirii...

 

                                                                                    hai