fata de sub umbra copacului

[petrut dan]

de obicei îmi aleg

cuvintele

știu câtă presiune sunt în stare să creez și

mai ales cum să-mi folosesc știința de a pune mâna

sau limba

cel mai mult

umerii mă solicită din cealaltă parte

sânii îmi micșorează orizontul

 

simt lumina între ei cu aceeași viteză

cu care gândul unui bărbat

ocolește pe la ecuator spre cea mai apropiată intrare

în trup

asemănător unei insecte supuse procesului

de polenizare

imagine  ce mă provoacă intelectual

 

pot fi primul te iubesc sau atingerea în urma căreia

vasele de sânge pocnesc cu mențiunea producătorului

că

pentru aceste situații își declină orice responsabilitate

 

după cum diavolul nu este dumnezeu și nici moartea mai puternică decât

omul

de obicei

nu se teme doar așteaptă în cer lucrurile să-și piardă din semnificații

 

același inel pe care mi l-ai dat să-mi amintească

momentul când mi-am văzut organele pe nisip m-a făcut să-mi dau seama

că

nu facem parte din înțelegerea faptului că ne-am născut prea târziu

 

uneori îl mai port

când sunt singur și-mi doresc ca totul să fie un vis

inclusiv spargerea valurilor

 

te iubesc atât de mult încât aud cum gândești

tot ce îți șoptește sângele când trece prin pereți

hrănind otrăvind sau doar jucându-se de-a v-ați ascunselea

cu moartea pre moarte călcând

cum ne  învățau la biserică

 

încă ești fata de sub umbra copacului

  

 

[petrut dan]

Chris, îți mulțumesc pentru prezență și semn, te mai aștept, cu drag!

[Chris]

imaginile curg natural, aceeasi naturalete o are si incarcatura erotica. foarte frumos!

[petrut dan]

Mulțumesc, Alex, pentru lectură și cuvintele apreciative, cu prietenie!

[bolache alexandru]

Ești un adevărat demiurg al poeziei de dragoste, Man! Ne duci cu imaginile prin toate cămările vieții... Fata de sub umbra copacului poate fi prima dragoste ori de ce nu o Evă într-o nouă renaștere în care sângele se joacă de-a v-ați ascunselea...

[petrut dan]

aDa și eu mi-aș dori, mulțumesc, cu drag!

[Ada Nemescu]

Pulsații arzânde, fie doar în gânduri și amintiri...se prea poate prima fată și singura umbră martor și reazem peste timp. Mi-aș dori o epidemie de astfel de trăiri, o boală fără leac, iubirea...

aDa 

[petrut dan]

Monica, apreciez, ai un fel special prin care înțelegi cel mai bine iarna dintre noi toți și de aceea toate cuvintele tale își găsesc un loc numai al lor, loc în care le stă foarte bine și pentru care îți mulțumesc și te mai aștept, cu drag

[Monica Pester]

Aș spune că este esența unei povești de dragoste, dusă la un apogeu peste timp și spațiu, peste moarte și profunzimea ei. 

Că se simte pulsația sângelui și a dorinței eu-lui de a fi încătușat în iubire.

Aș spune și că această magie a cărnii, această devoțiune de împreunare simbolică alterând piedicile, doborând depărtările, survolând timpurile apariției pe pământ, explicată fiind prin intensitatea focului ce se revarsă necontenit, magia aceasta  este miezul vieții și al morții , sâmburele de sorginte divină a cărui amprentă ne marchează de veacuri.

Aș mai spune însă, mai degrabă, ca toată această poveste, este un vis, încă incandescent, cum încă prezentă în memorie sau imaginație  fata de sub umbra copacului.

Poete, 

[petrut dan]

Domnule Valeriu Anghel vă mulțumesc, cu deosebit respect!

[Valeriu Anghel]

Forță imaginativă și prospețime a expresiei lirice, sensuri grele în cuvinte obișnuite – semne ale valorii poetice.