când vine poezia, din cartea Baticul cu bujori roșii

[Maria Mitea]

cu toate talentele pi cari li ai
n-ai
cum s-o faci pi hâtru cu ea,

nici cu muza nu ti pui,

închizi ochii, visezi iepi albi, 

o lași să doschească-n covată,
curețe izvoarele lumii, mângâie dealurile:-
lie lii, lie lii ciocârlii, zburdă-n glii și pustii pi undi nici vântul tămîi,

nu ti pui cu poezia badii,
nu ti pui,

mai bine prepeleac în căpița cu fîn
aștepți
s-aducă oili la apă, trimită ciobanii la stână,

prindă busuioc sub cerdac,
altfel
ți-o ei după șeafî di nu ti vezi ș-incepe să cânte cu-cu-veaua-n-tine,

n-ai cum să-i sari în față cu prăjina-n mâini,
conițele vin, e-he-he, din celălalt capăt al pământului,
poposesc când li poftești inimioara
și nu la fișticari,

bădie, bădie, fă-ți cruce la lună nouă,
scoateți pălăria, închină-te: - sărut mâna coniță,
sărut mâna,
ti ploconești și taci,

taci ca mutul,

taci di parcă ai luat apă-n gură

[Mihaela Popa]

frumos!