La mormântul lui Ion Lazăr da Coza

[Stanescu Valentin]

                                 motto

                                  ai venit din lumină

                                  ai dăruit lumină

                                  ai plecat în lumină...

 

în Coza Contele domneşte peste gramatici seculare

adie verbul prin pădure doinind cu glas tăcut în frunză  

silabele pe rând se-arată ţesând suav cuvinte rare

să lumineze mintea lumii şi rău-n gol să îl ascunză

 

netulburate-n aşteptare stau gânduri nerostite încă

din cele ce-ar fi vrut a spune în anii-n care-a fost făclie

de dincolo de timp şi spaţiu ne-ndeamnă forţa lui adâncă

să dăm valoare sens vieţii în ea să credem cu tărie

[Stanescu Valentin]

Doamnelor de seară,

 

m-am visat ȋn Coza cu mult timp-nainte

dar mi-a fost sortită lungă așteptare

și acum mi-e gândul la ziua ȋn care

am privit mormântul fără de cuvinte

 

i-am citit din versuri și mi-ntins o mână

fulgerând ȋn suflet stare de-mplinire

mi-a vorbit prin unde ȋn Limba Română

s-o creștem ȋn mâine cu multă iubire

 

Coza iar mă cheamă să-i cunosc tăria

și gândesc spre vară la o re-vedere

să ne-ntâlnim cu proza și cu poezia

ȋn satul din care Contele nu piere!

 

Visez la o tabără vrânceană!

[Mihaela Popa]

frumos omagiu, prețuire!

[gina zaharia]

Frumos motto, frumoasă poezie, admirabil gest. Cu siguranță Ionică v-a auzit.

[Mihaela Chitic]

Ce gest minunat! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Ion!

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc cu sufletul întreg, domnule Stănescu! Mi-ați făcut o mare bucurie. Cu atât mai mult, cu cât a fost pe neașteptate. Mă bucur că v-am cunoscut. Considerație și prețuire! Sunteți un om minunat! Iar poezia este extraordinară. Ion ar fi tare mândru. Vă mulțumesc pentru tot!

[Denisa Curea-Popa]

Prețuire!