Prin ochii tristelor ninsori

[gabriel cristea]

Colindă mâna mea pe culmile-ți semețe,
      cu gurguie;
Tu o privești cum te mângâie,
       prin ochii verzilor păduri
                                      de tine pline.
Cu degete - porniri de vânturi -
                                       îți răscolesc prin plete fine
                                                            arome de salcâm,
                                                                                  dorințe...
Suntem ca două sălbatice ființe
                                       ce și-au găsit sălașul contopirii
                                                           sub tainice frunzare,
                                                                            unde țes
                                                           sălbaticii măceși
                                                                            scântei solare.
Miroși a înverzire și tăcere
                         și-n zvârcolirea ta, Pădure,
                                            mă prinzi în mreje de plăcere
                                                                       prin timpuri sure,
                                                                                        tot mai sure.
Colindă mâna mea pe amintiri cu tine
                                              sau poate pe păduri
                                                                      ce-n tine suie;
Ți-maginezi cum te mângâie,
                                              prin ochii tristelor ninsori
                                                                                 de tine pline,
                                                                                             de mine pline...

[Ada Nemescu]

Frumos din titlu până-n ultimele puncte de suspensie...

frumos liantul dintre metafore...

frumos acest *gurguie* :))

frumoase zvârcoliri și mreje...

Frumos tot! Grafica, o mângâiere, sporește farmecul... puteam să mai repet frumos... aDa nemescu

[Chris]

frumos, diferit, grafica textului impune un ritm al citirii - cel putin asa mi s-a parut mie

[Vasilisia Lazăr]

Frumos! Și altfel decât ne-ai obișnuit. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria, pentru popasul liric și apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! E o formă de expunere a versurilor întâlnită la poeți contemporani, moderniști, precum Nazim Hikmet, Octavio Paz, dar nu numai...

[Valeria Merca]

Într-adevăr, un text și un stil inedit cu imagini poetice splendide. 

Admirativ, ca-ntotdeauna!

[Sofia Sincă]

O altă formă de poezie sau marcă proprie?!

Poezia este plină de lirism, purtată prin idile, exprimă iubirea de natură cu sinceritate, cu romantism şi talent,  ridicând-o la rang de minune. O adevărată forță demiurgică. Rima abia simțită vine ca o adiere cu zvon de respirație candidă.

Încântător!

Sofi