Privesc din patul răvășit profilu-ți fin

[gabriel cristea]

Natura a-mpodobit un pin cu ivorii zăpezi;
Doar pașii lupilor flămânzi se cern tăcuți și suri;
Privesc din patul răvășit profilu-ți fin - pictezi,
cu-obrazul supt și părul cârlionț pe ochi, păduri.

Pe pânza inului așterni nesomn - penel de zori -
și parcă, dezbrăcată,-mi pari sculptură de Rodin,
o danaidă*-n marmură, crepuscul de fiori,
cu forme tari, reverberând frumosul trup elen.

În șemineu încă mai ard incandescenți stejari
și limbile de foc vulgar îți ling sălbatici nuri;
Înmuguresc pe-albastrul geam dragoni imaginari,
iar tu, iubito, peste piei de urs, pictezi păduri.

Notă*
danaidă - (mitologie) Nume dat fiecăreia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-și fi ucis soții în noaptea nunții, au fost pedepsite ca după moarte, în infern, să umple cu apă un vas uriaș fără fund.

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru frumoasele adjective, Mihaela Popa!

[Mihaela Popa]

armonios, fermecător, divin!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Perfecțiunea-i o rara avis... :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris! Unii spun că imaginația e de vină... :)

[Vasilisia Lazăr]

Să fie o rupere de ritm la strofa 1, versul 4?

Deosebit, ca de obicei.

[Chris]

sunteti un observator deosebit

foarte frumos

intr-adevar sonetul ar trebui postat...

[gabriel cristea]

Bine-ați venit, domnule Valentin Stănescu, în cenaclu! Puteți posta sonetul pe blog - nu mușcă! :)

[Stanescu Valentin]

Un alt mod de a privi profilul nocturn...

Profil sub raze de lună

 

Văd cum lumina lunii pline-ţi desenează

conturul trupului, profil şezând în pat

şi albul peretelui tresare şi vibrează

când umbra ta se-aşează pe-ntinsul lui cel plat,

 

iar clipa, clipa dintre noi multiplicată

acoperă cu văl de timp a ta făptură

că-n noapte aud tăcând, de-odată,

cuvinte nerostite de-a mea gură...

 

Dintr-un alt unghi te văd lucind în raze

şi te fixez adânc uimire pe retină.

Când mi te-arăţi în ample ipostaze.

 

mi-e dor ca formele-ţi să le mângâi.

Să nu te pierd pun pleoapele cortină

în inimă icoană albă să rămâi...

De la Valentin Stanescu

 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria Merca! În stil franțuzesc... :)

[gabriel cristea]

Domnule Ion Ion, mulțumesc pentru apreciere și comentariu! Mă bucur și eu să vă citesc!